"Măsurile anunţate de iranieni contravin anagajamentelor luate, dar ele nu indică o reluare a unui program nuclear militar. Sunt gesturi politice înainte de orice, care rămân într-un cadru de dialog şi oferă un spaţiu pentru eventuale iniţiative politice», este de părere Benjamin Hautecouverture, de la Fundaţia franceză pentru Cercetare Strategică.
La rândul său, fostul ambasador francez în Iran, François Nicoullaud, este de părere că "manevra iraniană este un strigăt de ajutor lansat către partenerii din acord, în special către cei europeni".
Sancţiunile reimpuse de liderul de la Casa Albă, Donald Trump, din august 2018, au determinat principalii clienţi ai Iranului, în special Japonia şi China, să renunţe oficial să mai cumpere petrol şi să izoleze Iranul în sistemul financiar internaţional.
Iar europenii nu au mijloacele de a compensa. Există un mecanism de “compensare”: Instex – o societate creată în inuarie 2019 de Franţa, Germania şi Marea Britanie cu scopul de a favoriza schimburile comerciale cu Iran, fără a fi utilizat dolarul american. Recent, ministrul francez al Economiei Bruno Le Maire anunţa că va urma o primă tranzacţie în cadrul acestui sistem Instex, una modestă dar este un punct de plecare, a explicat ministrul adăugând că este nevoie de timp pentru operaţiuni mai importante.
Acum, activităţile Instex vizează doar domeniul farmaceutic şi bunuri alimentare. Dar, chiar şi aşa, cred analiştii, este un semnal de bună voinţă.
"Timp de doi ani, iranienii au respectat acordul iar din mai, ca reacţie la noile sancţiuni americane, au decis să mizeze pe un raport de forţe», explică o sursă franceză apropiată de dosar, citată de Le Monde.
Dar practic ce înseamnă depăşirea plafonului de 300 de kg de uraniu slab îmbogăţit? Ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif anunţa în urmă cu doar câteva zile că Iranul a depăşit limita impusă rezervelor iraniene de uraniu slab îmbogăţit prin Acordul de la Viena din 2015.
Depăşirea acestui plafon nu este încă grav din punct de vedere militar, este de părere cercetătorul Benjamin Hautecouverture – “i-ar trebui încă un an pentru ca să ajungă să deţină cele 25 de kg de uraniu de calitate militară necesare pentru fabricarea unei arme nuclare”. Înainte de acordul din iulie 2015, Iranul dispunea de un stoc de 10.000 de kg de urnaiu slab îmbogăţit şi de 19.000 de centrifuge. Astăzi nu mai există decât 5060 de astfel de maşini.
Pentru a realiza un raniu de calitate militară, el trebuie să fie îmbogăţit undeva la un nivel de 80% ori 90%. Tinând cont de numărul scăzut de maşini operaţionale de care dispune Teheranul, aşa cum apare în acord, intensificarea îmbogăţirii este destul de greu de făcut.
Inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică pot verifica atunci când doresc, cu un preaviz acordat cu puţin timp înainte de inspecţii. Veritabila ruptură s-ar produce dacă Iranul ar închide poarta inspectorilor AIEA, explică cercetătorul Benjamin Hautecouverture pentru Le Monde. Inspectorii pot vizita inopinat toate siturile nucleare ori non-nuclare pe care ei le consideră utile iar autorităţile iraniene s-au angajat să le faciliteze accesul în mine şi în centrele de tratare. Teheranul a fost însă reticent în a le permite accesul pe platformele militare motiv pentru care AIEA a instalat camere de supraveghere. Seful agenţiei declara recent că ele înregistrează sute de mii de imagini zilnic, reprezentând mai bine de jumătate din totalitatea imaginilor colectate la nível mondial.
Un raport este făcut public la fiecare trei luni iar Teheran şi-a respectat până acum angajamentele. Administraţia Trump şi autorităţile israeliene au denunţat, în mod regulat, «ineficienţa» inspectorilor şi au acuzat că Iranul continuă, clandestin, activităţile nucleare.
Dar, dacă Iranul nu respectă angajamentele luate în acordul din 2015, ori dacă părăseşte acordul, se va afla din nou sub sancţiunile economice internaţionale. Prima etapă ar fi constatarea violării acordului, un raport ar trebui să fie întomit de inspectorii AIEA. Comisia de reglementare a diferendelor se reuneşte pentru a încerca să ajungă la o înţelegere cu Teheranul. Dacă nu ajung la un numitor comun, este sesizat Consiliul de Securitate al ONU.
Într-o discuţie telefonică avută cu omologul iranian, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron şi-a exprimat disponibilitatea «de a încerca să discute, până pe 15 iulie, cu toate părţile implicate».
Revista Presei
Top articole
