Steeve Laffont, noua revelaţie a jazz-ului manouche

Intâlnirea cu Steeve Laffont şi trupa sa – din care nu lipsea, evident, nici Costel Niţescu – a avut loc la Duc des Lombards, unul dintre cele mai faimoase cluburi de jazz ale capitalei franceze. Intre două reprezentaţii, am putut sta de vorbă cu jovialul manouche catalan, originar din Perpignan. L-am întrebat de ce a ales să dedice un disc insulei Corsica. „De ce Corsica? Pentru că e Mediterana dar şi pentru că am familie în Corsica” îmi spune Steeve Laffont. Chitaristul manouche adaugă apoi că „există relaţii strânse între aceste două popoare, între ţigani – manouches – şi corsicani”. Printre similitudini el îmi aminteşte „că la fel ca şi ţiganii, corsicanii sunt un neam de oameni mândri. Nu în ultimul rând, corsicanii cântă mult la chitară, instrument atât de îndrăgit de Django Reinhardt. Corsicanii cântă şi ei jazz manouche. Iată deci care e legătura între noi, manouches, şi corsicani” îmi spune Steeve Laffont.

Noul său disc, „Night in Corsica”, are influenţe de jazz manouche dar se disting şi inspiraţii mai îndepărtate, în particular braziliene. Il întreb pe Steeve de ce a mers atât de departe. „Ascult multă muzică şi unele melodii şi stiluri mă inspiră precum bossa nova. La Perpignan sunt mulţi ţigani catalani care cântă rumba. Iată cum se explică prezenţa pe ultimul meu album ale unor bucăţi inspirate de rumba, jazz, bossa nova dar şi de rock şi pop” explică Steeve Laffont.

Pe „Night in Corsica” apare pe post de guest star, de invitat de onoare, şi Costel Niţescu. Il întreb pe Steeve Laffont cum a ajuns să colaboreze cu virtuosul violonist rom din România, stabilit de un sfert de secol la Paris. Cu Costel Niţescu, Steeve spune că are „o mare complicitate”. Se cunosc de 15-20 de ani. „Ne-am întâlnit la un festival unde şi el şi eu cântam. Ne-am reunit apoi ca să cântăm împreună şi ne-am înţeles foarte bine. A venit la mine acasă, eu m-am dus la el, am creat o relaţie care a dat naştere déjà la 2-3 albume realizate împreună” mai precizează chiratistul manouche francez. „Legătura de sânge este cea care explică totul” e de părere Steeve Laffont. „Eu îţi recunosc un ţigan într-o mulţime de o mie de oameni. Chiar dacă e ţigan român, italian sau spaniol”.