Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Luni, 29 iulie 2019: Umanitatea trăieşte pe credit

lac_secat_din_cauza_secetei_inregistrate_in_parcul_la_sabana_din_san_jose_costa_rica_14_mai_2019.jpeg

Lac secat din cauza secetei înregistrate în Parcul La Sabana din San José, Costa Rica, 14 mai 2019.
Lac secat din cauza secetei înregistrate în Parcul La Sabana din San José, Costa Rica, 14 mai 2019.
Image source: 
Ezequiel Becerra, AFP

De astăzi, toate resursele naturale ale planetei, pentru 2019, s-au epuizat. An de an, această dată intervine tot mai devreme. În 2018, ea a fost pe 1 august iar în urmă cu 20 de ani, a fost pe 29 septembrie. În 1979, ziua în care umanitatea îşi epuiza resursele a fost undeva la începutul lui noiembrie.

Data este calculată de Global Footprint Network – un ong creat în 2003, cu sedii în Statele Unite, Belgia şi Elveţia şi specializat în chestiuni de mediu şi ecologie.

Umanitatea a consumat deja mai mult peşte decât trebuia şi a tăiat mai mulţi arbori decât era cazul. Distrugem tot mai repede capacităţile de înnoire a resurselor planetei, explică Arnaud Gauffier, co-director la World Wildlife Fund Franţa.

Calculul este stabilit la nivel mondial şi nu diferenţiază în funcţie de nivelul de consum din diverse regiuni ale planetei. Dacă toată populaţia mondială ar trăi precum cea din Statele Unite am avea nevoie de 5 planete pentru un an de consum, 3,2 planete dacă am trăi cu toţii precum ruşii, 2,2 planete dacă am consuma toţi precum chinezii.

Calculul arată că ar fi nevoie de 2,7 planete dacă toată populaţia globală ar adopta stilul francez de viaţă.

Însă, dacă am consuma precum indienii, într-un an, am avea nevoie doar de încă o jumătate de planetă. Ca o medie mondială, estimarea arată că ar fi nevoie de mai bine de o planetă şi jumătate pentru a satisface nevoile anuale ale populaţiei mondiale .

S-a calculat practic capacitatea de regenerare a resurselor ecologice din mai mult de 200 de ţări şi regiuni, având ca bază datele Naţiunilor Unite.

Ecuaţia este contestată de cei care estimează că nu putem îngloba, spre exemplu, emisiile de gaz cu efect de seră, distrugerea pădurilor tropicale şi producţia de porumb din lume.

În cazul Franţei, această zi simbolică a căzut în 2019 pe data de 5 mai, a 125-a zi din an. A fost ziua în care, un ong ecologist francez a decroşat 125 de portrete oficiale ce îl înfăţişau pe preşedintele Emmanuel Macron şi care se găseau în diverse primării , pentru a denunţa astfel "vidul politic climatic şi ecologic din Franţa". Portretele urmează să fie expuse cu ocazia întâlnirii G7 din Biarritz, la finele lui august.

Soluţii ? Am putea câştiga 93 de zile într-un an dacă am reduce cu jumătate emisiile de dioxid de carbon, iar 10 zile am putea obţine dacă am cumpăra mai puţin pentru a nu mai arunca ceea ce nu folosim.