Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cărţile toamnei iau cu asalt librăriile franceze

ciffres.jpeg

Image source: 
France 24

Toamna literară în Franţa (sau ceea ce francezii numesc “la rentrée littéraire”) este, în fiecare an, înainte de toate, o listă de cifre comparative. Nu scăpăm de ea nici în acest final de lună august cînd pe standurile librăriilor se revarsă o avalanşă de cărţi noi. 524 de romane, dintre care 336 franceze şi 188 străine, vor invada librăriile, unii dintre aceşti autori aspirînd şi la principalele premii literare ale toamnei.

Încep prin a semnala decernarea unui premiu literar la Biarritz, acolo unde tocmai s-a terminat summit-ul anual al celor şapte mari puteri industriale. Premiul se numeşte La Maison rouge, după numele unui centru cultural de la Biarritz, şi este decernat de un juriu format din şapte scriitori şi artişti, printre care şi celebrul Frédéric Beigbeder. Acest “G7 literar”, cum îşi spune grupul, doreşte să descentralizeze puţin jocurile pariziene legate de decernarea marilor premii ale toamnei.

S-ar părea că premiul i-a venit ca o mănuşă scriitorului Alexandre Labruffe pentru un roman intitulat “Cronica unei staţii de benzină”. Din ce declară autorul, personajul principal al romanului este chiar staţia de benzină care avertizează se pare că sfîrşitul lumii se apropie sub forma unor catastrofe ecologice…

Agenţiile de presă ne spun şi cine a fost autorul cel mai citit vara aceasta: este Guillaume Musso, cea mai recentă carte a sa fiind intitulată “Viaţa secretă a scriitorilor”. Editorul său, Calman-Lévy, anunţă că între întîi iulie şi 18 august s-au vîndut peste 259 000 de exemplare din romanele sale. Guillaume Musso este de opt ani autorul francez cu cele mai multe cărţi vîndute în Franţa, cifra pe anul trecut fiind de un million şase sute de mii de exemplare. Unii critici îl plasează pe Musso în categoria literaturii de gară, ceea ce eu personal nu îndrăznesc să contrazic.

Printre scriitorii care vor putea fi găsiţi în toamna aceasta în librării, 82 sunt romancieri debutanţi. Agenţia France Presse ne semnalează o încercare stilistică specială, cea a lui Marin Fouqué, 28 de ani, care “scandează” de fapt cuvintele, în tradiţia a ceea ce se numeşte “slam”. Autorul descrie de altfel în cartea sa viaţa unor tineri din cartierele defavorizate unde “slam”-ul este o nouă formă de protest prin poezie şi limbaj, prin invenţii de cuvinte şi furie interioară în momentul pronunţării lor.

Un alt roman cu un subiect special este scris de Joffrine Donnadieu, 29 de ani, se intitulează “Une histoire du France” şi vorbeşte despre pedofilie la modul feminin. Un roman care te îngheaţă, uneori greu de citit, notează cronicarul Agenţiei France Presse.

Producţia romanescă din această toamnă în Franţa pare să fie pusă sub semnul feminismului şi al femeilor, ne mai asigură criticii care, toată vara, nu au făcut altceva decît să citească şi iar să citească. Nu lipseşte de noua recoltă Amélie Nothomb, care tipăreşte cu o precizie de metronom un roman pe an, publicat întotdeauna în luna august. Noul ei roman, al 28-lea, se numeşte “Soif” (Sete) iar personajul narator nu este altcineva decît Isus povestindu-şi ultimele ore de viaţă.