Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Despre ce datorează omenirea pădurilor…

biodiversite_1_0.jpg

Image source: 
RFI

Incendiile din regiunea Amazonului au readus în centrul atenţiei mediatice mai multe probleme majore legate de poluare, comportamente umane iresponsabile şi fragilitatea ecosistemelor. Cotidianul Libération a dedicat un întreg număr pădurilor şi raportului dintre om şi pădure. Cum se întîmplă de obicei cînd se produc astfel de catastrofe, marele public învaţă şi puţină geografie în context. De exemplu faptul că numai 60 la sută din pădurea amazoniană se află în Brazilia, restul se întinde în Bolivia, Columbia, Ecuator, Guyana, Guyana franceză, Peru, Surinam şi Venezuela.Incendiile din regiunea Amazonului au readus în centrul atenţiei mediatice mai multe probleme majore legate de poluare, comportamente umane iresponsabile şi fragilitatea ecosistemelor. Cotidianul Libération a dedicat un întreg număr pădurilor şi raportului dintre om şi pădure. Cum se întîmplă de obicei cînd se produc astfel de catastrofe, marele public învaţă şi puţină geografie în context. De exemplu faptul că numai 60 la sută din pădurea amazoniană se află în Brazilia, restul se întinde în Bolivia, Columbia, Ecuator, Guyana, Guyana franceză, Peru, Surinam şi Venezuela.

Libération îl citează în dosarele sale pe Chateaubriand cu o reflecţie plină de mieze: pădurile au precedat apariţia popoarelor, iar deşertul le succede. Dacă pe planeta noastră nu ar fi existat păduri, nici omul nu şi-ar fi putut face apariţia. Iată o constatare clară care sună însă şi ca un act de acuzare: cum poate fi calificat omul astăzi, cînd îşi distruge pădurile? Pînă unde poate merge inconştienţa celui care datorează totul pădurii dar… îşi taie acum craca de sub picioare? Amploarea despădurilor pe planetă este un gest sinucigaş al omului în general, incapabil să inventeze un model de producţie şi de consum mai respectuos faţă de natură.

Informaţii în această privinţă însă există. Niciodată nu s-au scris mai multe cărţi pe teme de ecologie şi de protecţie a mediului înconjurător. In orice librărie importantă, cel puţin aici în Franţa, rafturile cu cărţi dedicate naturii sunt impresionante. Un best-seller mondial a fost, în această privinţă, cartea unui inginer forestier german, Peter Wohllleben,“Vaţa secretă a arborilor”, tradusă în 32 de limbi. Acest specialist ne atrage atenţia asupra unui lucru tulburător şi fundamental: şi anume că într-o pădure arborii comunică între ei şi se ajută reciproc, adică au un sistem subtil de comunicare. Pădurile seamănă deci cu comunităţile umane, şi mă întreb chiar dacă arborii nu se ajută între ei chiar mai mult decît oamenii.

In Franţa protecţia biodiversităţii este pe cale de a deveni o cauză naţională, 86 la sută dintre francezi se pronunţă în acest sens. Acest respect faţă de păduri şi faţă de natură nu s-a forjat acum, întrucît ard pădurile în Siberia, în Africa şi în bazinul Amazonului. Franţa a ştiut dintotdeauna să-şi îngrijească pădurile, iar una dintre cărţile de referinţă pe această temă se intitulează “Omul care planta arbori”, o fabulă filozofică scrisă de Jean Giono, devenită un clasic al genului.

Stiaţi că atunci cînd vă lipiţi de un arbore, eventual atunci cînd îl înlănţuiţi cu braţele se produce un transfer de energie pozitivă de la arbore la om? Multă lume practică în Franţa “silvoterapia”, tehnici de imersiune în universul pădurii cu efecte binefăcătoare asupra fizicului şi psihicului. Chiar şi fără să aprofundeze silvoterapia omul a decoperit de mult că o plimbare prin pădure îi face bine. În anii 80 japonezii au fost printre primii care au teoretizat aceste gesturi simple şi aşa a apărut o întreagă disciplină, intitulată “shinrin yoku” (ceea ce înseamnă băi de pădure). Efecte pozitive asupra memoriei, asupra sistemului cardiovascular şi imunitar, scăderea glicemiei şi a tensiunii arteriale, reducerea stresului… Binefacerile unei plimbări prin pădure (cu telefonul mobil închis) sunt nenumărate…

Cum să trăim însă în marile oraşe încercînd că facem tot posibilul pentru ca pădurile să nu dispară? Iată o altă întrebare la care încearcă să răspundă cotidianul Libération. O sugestie îmi atrage atenţia şi o găsesc eficientă: în calitate de consumatori ar trebui să boicotăm produsele care provind din despăduriri sau care sunt legate de despăduriri. Sigur, pe etichetele produselor expuse în surpermarketuri nu figurează aceste informaţii în mod clar, dar cu puţină reflecţie ne-am putea da seama ce merită şi ce nu merită să cumpărărm. Sau, să ne informăm înainte, de exemplu cu ajutorul Organizaţiei neguvernamentale Amazon Watch. Aceasta publică periodic lista intreprinderilor care cumpără şi comercializează în Europa şi în Statele Unite produse avînd legătură cu despăduririle ilegale, de exemplu soja, carne sau chiar lemn. Organizaţia citată consideră că noi, consumatorii, ar trebui să luăm atitudine şi faţă de băncile care finanţează respectivele intreprinderi.