Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Reforma instituţiilor în Franţa - un şantier în ritm lent

În Franţa executivul relansează şantierul unei reforme delicate, legată de instituţii şi de mecanismul democraţiei, reformă care prevede printre altele reducerea cu 25 la sută a numărului de parlamentari. Pentru moment nu este fixată data dezbaterii parlamentare în jurul acestui text care necesită încă negocieri de culise.

Această reformă a fost promisă de Emmanuel Macron încă de pe vremea cînd era candidat la preşedinţie, şi ar urma să schimbe în adîncime peisajul politic francez. In prezent numărul deputaţilor este de 577 dar ei ar urma să rămînă doar 433. Senatorii sunt atăzi în număr de 346 şi ar urmă să rămînă 261. Executivul crede că în acest fel democraţia va avea de cîştigat în eficienţă, ca să nu mai spunem că vor fi realizate unele economii… In plus, ar urma să fie limitate numărul de mandate: doar trei mandate identice, unul după altul, pentru parlamentari, preşedinţii executivi locali şi primarii comunelor avînd peste 9000 de locuitori. Dacă mai adăugăm şi propunerea ca 20 la sută dintre deputaţi să fie desemnaţi prin sistemul reprezentării proporţionale, avem un fel de big-bang politic. Tot felul de baroni locali şi alţi responsabili care ştiau ce trebuie făcut ca să se eternizeze în funcţii de decizie riscă să fie foarte furioşi.

Prea senin nu este nici Gérard Larcher, preşedinte al Senatului, care se opune reducerii cu mai mult de 20 la sută a numărului de deputaţi. 

Mai sunt analizate şi alte prevederi în contextul acestei reforme, cum ar fi utilizarea mai frecventă a referendumului. Acest mecanism ar urma să fie activat şi în privinţa unor chestiuni de societate, în urma unui număr mai redus de semnături. In prezent, pentru a declanşa un referendum, trebuie să se mobilizeze 20 la sută dintre parlamentari şi sunt necesare patru milioane şapte sute de mii de semnături. Cînd reforma va fi adoptată, va fi suficient ca 10 la sută din membrii Parlamentului şi un milion de alegători să exprime în favoarea sa.

Suprimarea Curţii de justiţiei a Republicii este un al punct al reformei. In Franţa această instituţie a fost creată în 1993 cu misiunea de a-i judeca pe miniştri pentru fapte comise în exerciţiul funcţiunii. Curtea de apel a Parisului ar urma să se ocupe în viitor de aceste delicte, dar ca urmare a unui aviz pus de o Comisie de cercetare. Magistraţii Parchetului ar urma să fie numiţi de executiv în urma unui acord al Consiliului superior al magistraturii. Acest ultim organism, independent, nu va fi modificat. Foştii preşedinţi ai Republicii nu vor putea să mai fie pe întreaga durată a vieţii lor membri ai Consiliului constituţional. În prezent, înainte de promulgarea unei legi, Consiliul constituţional se exprimă în privinţa textului dacă acest lucru este solicitat de 60 de deputaţi. Acest număr va fi redus la 45.

În virtutea acestei reforme ar urma ca în articolul numărul unu al Constituţiei să mai fie inserată următoarea precizare: “Republica favorizează toate acţiunile în favoarea climatului şi a biodiversităţii”. Fostul ministru al ecologiei, Nicolas Hulot, s-a luptat pentru ca legea fundamentală a Franţei să conţină acest paragraf. Preşedintele Emmanuel Macron mai doreşte ca în Constituţie să figureze şi obligativitatea unui serviciu naţional universal pentru tineri.

Santierul acestei reforme va evolua într-un ritm lent, probabil că abia în 2020 va deveni lege. Anul trecut el era într-o fază de accelerare dar a fost blocat pe fondul unei afaceri care nu merita de fapt atîta vîlvă, aşa-numita “afacere Benalla”. Dacă alte scandaluri de acest gen nu intervin, ele fiind uneori fabricate aproape integral de mediile de informare avide de senzaţional, poate că marea reformă constituţională de care are nevoie Franţa va fi dusă la bun sfîrşit.