Criza Brexit-ului se adînceşte, Bruxelles-ul le cere europenilor să fie pregătiţi

Într-un interviu acordat revistei franceze l’Express, fostul prim ministru britanic Tony Blair aminteşte că electoratul din ţara sa nu a votat în 2016 pentru un Brexit fără acord. La ora aceea nici nu se punea, de altfel, această problemă. Tony Blair nu mai are nici o influenţă în ţara sa, şi nici autoritate morală pe plan internaţional din 2003 încoace, de cînd i-a trimis pe soldaţii britanici să se alăture celor americani pentru a ocupa Irakul. Dar ceea ce afirmă el în l’Express mi se pare important întrucît el contestă legitimitatea democratică a demersului în care s-a implicat Boris Johnson. Tony Blair are cuvinte extrem de aspre de altfel pentru presa britanică de dreapta, anti-europeană în mod visceral. Fostul premier, în continuare membru al Partidului laburist, semnalează în paranteză că patronii acestei prese care atacă în mod violent Europa nici nu trăiesc de fapt în Marea Britanie.

Marile puteri ale acestui secol vor fi, probabil, Statele Unite, China şi India. In faţa lor Europa ar putea fi o “putere colectivă”, arată Tony Blair. Separată de Europa, însă, Marea Britanie riscă să fie marginalizată.

Ce ar trebui făcut însă acum pentru ieşirea din impas? Tony Blair pledează pentru un nou referendum şi nu pentru alegeri anticipate. Acestea din urmă spune el, nu ar rezolva nimic. Ceea ce s-a întîmplat însă în Marea Britanie trebuie să fie şi o lecţie pentru Europa, mai arată fostul lider laburist. Citez din interviul său: “Neliniştile în legătură cu libera circulaţie a persoanelor există şi în Franţa şi în Germania. În ce mă priveşte consider că imigraţia a fost principala cauză a rezultatului de la referendumul din 2016”.

În Franţa presa urmăreşte cu foarte mare atenţie dezbaterile din Parlamentul britanic iar Le Monde îl citează cu o frază-cheie pe Philippe Lee, cel care a trecut de partea laburiştilor practic în direct, în plină sesiune parlamentară. Iată ce spune Philippe Lee despre conservatori: “Brexit-ul a transformat ceea ce a fost un mare partid în ceva ce seamană acum mai mult cu o facţiune infectată de populism şi de naţionalism englez”.

În Franţa, Ministerul economiei a contactat direct 20 000 de intreprinderi franceze pentru a le da sfaturi în privinţa a ceea ce s-ar putea întîmpla în caz de Brexit fără acord. In total, însă, o sută de mii de intreprinderi franceze au relaţii comerciale cu Marea Britanie, cifra globală de afaceri în acest context fiind de 60 de miliarde de euro. În 1993 treceau, prin tunelul de sub Marea Mînecii, un milion de camioane. Astăzi trec cinci milioane. 700 de noi vameşi au fost recrutaţi şi pregătiţi de partea franceză. Unele intreprinderi riscă să înregistreze însă pierderi importante în cazul introducerii unor controale minuţioase şi în cazul încetinirii traficului.

Este experimentată şi aşa-numita “frontieră inteligentă”: un sistem de înmatriculare din timp a maşinilor, precum şi a unei declaraţii privind tranzitul, astfel încît camioanele înregistrate să nu mai fie oprite la frontieră. Comisia europeană a pregătit un fond de 780 de milioane de euro pentru ajutorarea viitoarelor victime ale unui “no deal”, de exemplu salariaţi care ar urma să fie concediaţi după intrarea în vigoare a Brexit-ului. Semnalez la acest capitol şi ceea ce afirmă ONU, şi anume că Brexit-ul îi va face pe britanici să piardă exporturi de 14 milioane 6 sute de mii de euro spre Europa.