“Pariul rus” al preşedintelui francez

“Am venit la Moscova ca să propunem, în numele preşedintelui Republicii, o nouă agendă de încredere şi securitate”. Iată o altă frază pronunţată de şeful diplomaţiei franceze după discuţiile cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu. “Nu avem întotdeauna aceeaşi viziune, dar este important să discutăm, să evităm neînţelegerile şi fricţiunile” a declarat, de partea ei, Florence Parly, responsabila franceză cu apărarea. Doamna Florence Parly evocă într-un interviu acordat cotidianului Le Monde şi necesitatea de a dialoga cu ruşii pe tema controlului armamentelor.

Discuţiile sunt, nimic de spus, preferabile tăcerii, insultelor sau ameninţărilor. In acest format, 2 plus 2, Franţa şi Rusia nu au mai stat de vorbă de la anexarea Crimeii de către Putin, în 2014. Preşedintele francez Emmanuel Macron a păstrat însă contactul cu Vladimir Putin, chiar dacă a pus dialogul sub semnul “exigenţei”, ceea ce înseamnă că nu a ezitat să-i spună liderului de la Kremlin şi lucruri susceptibile să-l deranjeze. Pe 29 mai 2017 lui Putin i s-a derulat covorul roşu la Versailles. Pe 24 mai 2018 Emmanuel Macron a făcut o deplasare la Sankt Petersburg. Putin a revenit anul acesta pe 19 august ca să discute cu Macron la Brégançon, reşedinţa de vară de pe Coasta de Azur a preşedinţilor francezi.

Există analişti care spun că Vladimir Putin nu a cedat cu absolut nimic în cursul acestor întîlniri, în privinţa nici unui dosar, şi că discuţiile ar fi inutile. De partea franceză se vorbeşte despre o uşă întredeschisă, despre un moment oportun, despre o bună ocazie pentru depăşirea crispărilor actuale. Cu siguranţă că şi noul preşedinte ucrainean, Volodimir Zelenski, favorizează reluarea discuţiilor cu Rusia. Nu este exclus ca şi Putin să resimtă uzura puterii şi să-şi spună că poate poporul său l-ar aprecia mai mult dacă s-ar arăta mai deschis spre Europa decît spre China.

O reuniune la nivel înalt este prevăzută la sfîrşitul acestei luni, în Normandia, cu participarea Franţei, a Germaniei, a Rusiei şi a Ucrainei. După atîţia ani de tensiuni cu Ucraina şi moartea a 15 000 de oameni în luptele din estul acestei ţări poate că toată lumea este puţin obosită. Ce sens are să se împuşte între ei oameni care au în defnitiv acelaşi suflet slav? se întreabă unii şi în Rusia şi în Ucraina. O încălzire a relaţiilor cu occidentalii ar putea duce la ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei, deci la o ameliorare a condiţiilor de viaţă a ruşilor. Poate că Putin îşi dă seama că nici el nu este etern şi că ar fi mai bine să le lase moştenire ruşilor o ţară în pace cu vecinii şi prosperă…

Serghei Lavrov vorbeşte despre o "nouă stare de spirit" în discuţiile cu francezii, deşi ridicarea sancţiunilor impuse ţării sale nu se anunţă pentru perioada imediat următoare.

Fără îndoială, Vladimir Putin mai ştie ceva, şi anume că occidentalii sunt dispuşi să uite că anexarea Crimeii s-a făcut prin încălcarea regulilor stabilite după al doilea război mondial. Toate aceste elemente participă la crearea momentului propice evocat de francezi. Si Donald Trump intră însă în ecuaţie, pentru că europenii presimt că riscă într-o zi să rămînă oarecum singuri, faţă în faţă cu ruşii, America avînd alte urgenţe şi interese decît protejarea Europei. Mai sunt cu siguranţă şi alte zeci de motive pentru care Emmanuel Macron s-a lansat în pariul său rus, dar ele rămîn invizibile, în culisele diplomaţiei.