Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (166) : Despre fluturi et de la peinture

187985100_0.jpg

Image source: 
Getty Images/Sarah Orsag

Vă plac fluturii ? Cum să nu vă placă ?!

Mieux encore, ils nous fascinent, et ce n’est pas uniquement par leur côté esthétique, pentru culorile și desenul ingenios, lăcuit pe foița de mătase a aripelor lor. Sans vouloir faire de cette chronique qui se veut légère et papillonnante une lourde réflexion métaphysique, nu pot să nu-mi aduc aminte că, încă de mic, de tânăr dacă preferați, în primul rând fluturii m-au făcut să mă întreb de ce natura, un mot dont aujourd’hui encore je ne sais pas très bien ce qu’il veut dire, își îngăduie fantezii care, pe de o parte, nu răspund logicii stricte a adaptării la mediu, avec laquelle on nous cassait un peu trop les pieds à l’époque, et surtout pourquoi cette transgression se faisait, dans ce cas précis, selon un principe de beauté dont j’estimais qu’il est le privilège exclusif de notre intelligence.

Je vous fais grâce de-a vă împărtăși considerațiile pe care scriitorul le macină în minte când vizitează aceste spații magice unde, din inițiative de natură diversă, pășind printre frunzele unor plante nu întotdeauna exotice, îi e dat să privească – evit anume „să admire” ! – ces êtres étranges, les papillons, à même de nous faire voir notre monde sous un éclairage différent. Les ainsi nommées « fermes à papillons » sont une invention récente – dacă pot să mă exprim așa despre aceste sere unde fluturi aduși de pretutindeni trăiesc câteva zile, o săptămână, două, trei, înlocuiți cu alții la fel de efemeri.

Strădania celor care gestionează aceste spații dăruite nouă pare disproporționată – et je suppose que la rentabilité de ces zoos évanescents doit être nulle, ce qui m’oblige d’exprimer ma reconnaissance envers ceux qui nous offrent asemenea mici albume ale uneia din minunile naturii, cu atât mai prețioase cu cât sunt alcătuite din pagini care se risipesc ca fumul. O asemenea „grădină a fluturilor” se află în chiar marginea Parisului, în parcul floral de la Vincennes. Le « Jardin des papillons » de Vincennes est modeste. Rien à voir avec « La Serre aux papillons » de la La Queue-lez-Yvelinnes, à quelque quarante kilomètres de Paris, où, dans une sorte de jungle tropicale parsemée de fleurs étranges, cohabitent des centaines de papillons extravagants, aduși din Asia, din Madagascar, din pădurea amazoniană.

Mai modestă, cu schelăria ei de lemn și cu bazinul ei cât o batistă, mai puțin bogată în exemplare rare în pofida strădaniei de a înnoi mereu colecția, dar la fel de încântătoare și la fel de vrednică de a fi vizitată este „Casa fluturilor exotici” de la Praid, lângă Sovata, pe drumul de la Gheorghieni spre Sighișoara și Târgul Mureș. Et je me plais d’associer ce temple de l’ultra-périssable avec la durabilité minérale des salines tout proches que vous allez sans doute visiter aussi – dar, odată mai mult, vă cruț de sugestiile acestei apropieri dintre fragilitatea vieții și veșnicul nostru inamic, piatra, ale cărei legi cosmice le înfruntăm cu migala săvârșirilor noastre artistice, la fel de ingenioase și de efemere ca petalele de fluture pe care vântul le smulge drastic de pe creanga vieții.

Alors commment ne pas saluer de tout cœur l’initiative du musée Antipa qui présente cette année, de la fin juin jusqu’au début septembre, une exposition de papillons vivants des tropiques. După ce-au fost omide, hrănindu-se cu frunzele unor plante care nu cresc decât în îndepărtatele țări pe care nu le știm decât din filme, pupele, înfășurate în ațele din care-și fac ascunziș, au fost aduse la București, unde, venindu-le timpul să iasă la lumină, slobozesc fluturii cu denumiri de basm : coada rândunicii de smaragd, împăratul albastru ou alors, encore plus mystérieux : Morpho zephyritis, Caligo martia ou bien Papilio palinurus, nommé aussi Machaon émeraude ou Bande de Néon.

De fapt, vă veți fi dat seama, în aceste case și ferme de fluturi sau expoziții de fluturi vii nu e câtuși de puțin vorba de entomologie ci de o școală a înclinării noastre către săvârșirea frumosului, seule qualité qui nous permet de croire que nous avons quand même, peut-être, une quelconque parenté avec Dieu, cel puțin cu Dumnezeul care, în orele când se voia pictor, a născocit fluturii.