Seism politic la Paris: Preşedintele Parlamentului francez, inculpat de justiţie

Richard Ferrand, al 4-lea personaj în statul francez în calitatea sa de Presedinte al Parlamentului, a fost inculpat în noaptea de miercuri spre joi după ce a fost audiat timp de aproape 15 ore de cei trei judecători de instrucţie. Anunţul inculpării a fost făcut chiar de cel în cauză după ce a ieşit din interogatoriu.

Afacerea în care este suspectat este mai veche, din vremea când Ferrand a fost director al Mutuelles de Bretagne (grupare privată de asigurări de sănătate) între anii 1998 şi 2012. Ea se referă la o afacere de bunuri imobiliare ce a fost prescrisă de justiţie acum doi ani. Anul trecut ea a fost însă relansată la insistenţele unei asociaţii anticorupţie care a obţinut numirea unui judecător de instrucţie, independent deci de Parchet.

Mai trebuie precizat că în codul penal francez, infracţiunea de «însușire de bunuri necuvenite» se referă la misiuni de serviciu public. Ori, în cazul de faţă, este vorba despre un grup privat care, chiar dacă a primit bani publici, nu a făcut niciun serviciu public şi nicio entitate publică nu figurează în consiliul său de administraţie.

Numele lui Richard Ferrand a fost făcut public prima oară în acest scandal în 2017 de săptămânalul Le Canard enchaîné. Pe vremea aceea respectivul a fost nevoit să demisioneze din postul de ministru al coeziunii teritoriilor.

«Eşti numit ministru dar ales deputat», deviza lui Ferrand

Astăzi, Ferrand vrea să se menţină în fruntea Parlamentului, post pe care-l ocupă de un an de zile. «Sunt decis să-mi continui misiunea» a scris preşedintele Parlamentului într-un comunicat de presă. Ceea ce nu este o surpriză întrucât încă din ziua înscăunării sale, anul trecut, Richard Ferrand a insistat pe separarea puterilor în stat. «Am încredere în justiţia din ţara mea, am o conştiinţă şi deci las justiţia să-şi facă treaba. Stiu însă că suntem într-un stat de drept şi aşa cum am reperat-o dintotdeauna, sunt un republican încrezător în justiţia ţării sale» spunea Richard Ferrand joi.

«Eşti numit ministru dar ales deputat» este aşadar deviza pe care se bizuie Ferrand şi susţinătorii lui. Printre aceştia, la loc de seamă se află preşedintele ţării. Trebuie amintit că Ferrand a fost printri primii susţinători ai lui Emmanuel Macron şi este un stâlp a partidului prezidenţial LREM – La République en Marche. Nu ne miră atunci că Sibeth Ndiaye, purtătoarea de cuvânt a guvernului francez, spune că «Ferrand se bucură de întreaga încredere a preşedintelui».

Sibeth Ndiaye aminteşte dealtfel că «Richard Ferrand este inculpat deci, până la proba contrarie, este inocent. E deci normal şi logic ca şeful statului să-i acorde toată încrederea».

Care este regula în Franţa în astfel de cazuri

Nu există regulă sau lege propriu-zisă în Franţa care să spună dacă un ales trebuie sau nu să demisioneze din post în cazul în care este inculpat. Jurisprudenţa se referă doar la miniştri şi asta încă din anii ’90, de pe vremea foştilor premieri Pierre Béregovoy şi Edouard Balladur. «Regula» a fost aplicată déjà de mai multe ori şi de când e Macron preşedinte : orice ministru sau secretar de stat care este inculpat trebuie să-şi părăsească deîndată postul. E vorba însă de miniştri ! Au respectat acest lucru centriştii Marielle de Sarnez, Sylvie Goulard şi François Bayrou care, la doar o lună după ce fuseseră numiţi în posturile respective în 2017, au demisionat din guvern. Fără să fii fost nici măcar inculpaţi ci doar puşi sub anchetă preliminară. La fel, nici ex-ministrul ecologiei François de Rugy, demisionar în iulie după ce s-au dezvăluit detalii despre viaţa sa mondenă, nu fusese şi nu este inculpat de justiţie.

Pentru parlamentari nu există însă reguli sau jurisprudenţă şi o serie de aleşi – ai opoziţiei sau puterii – sunt azi pe băncile parlamentului fiind totodată inculpaţi. Tot prin separarea puterilor în stat se explică şi de ce executivul nu-i poate cere lui Ferrand să plece.

Iată ce explică probabil şi poziţia lui Jean Leonetti, preşedinte interimar al principalului partid de opoziţie, conservatorii Republicani. El nu cere demisia lui Ferrand dar se întreabă «dacă nu cumva făcând aşa, Richard Ferrand nu alterează cuvântul public, credibilitatea omulului politic. Oare al 4-lea om din stat îşi poate exercita senin misiunea când este suspectat de ceva ce nu poate fi neglijat?» se mai întreabă Jean Leonetti.

Această atitudine a lui Richard Ferrand riscă să-l dezavantajeze pe şeful statului, Macron promotorul «Republicii ireproşabile»

Richard Ferrand este totuşi al 4-lea om în stat şi deci poziţia sa este mai expusă decât cea a restului de 576 de colegi parlamentari ai săi. Nu-i mai puţin adevărat că socialistul Laurent Fabius fusese ales în calitate de Preşedinte al Parlamentului francez în 1997 când era déjà inculplat în scandalul sângelui contaminat.

Pentru moment, am văzut că Ferrand se bucură de sprijinul preşedintelui. Câtă vreme, vom vedea. Mai ales că una dintre primele legi votate în mandatul lui Macron a fost cea referitoare la moralizarea vieţii publice…

Nu-i deci de mirare că asociaţia anticorupţie Anticor – cea care relansase ancheta contra lui Ferrand – e de părere că preşedintele parlamentului trebuie să demisioneze chiar dacă beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Avocatul Jérôme Kersantil. «Estimăm că domnul Ferrand nu poate rămâne în post pentru că acest lucru perturbă echilibrul puterilor şi funcţionarea democraţiei» spune avocatul asociaţiei Anticor.