Jacques Chirac, un mare (dar discret) pasionat de cultură

Jacques Chirac era un pasionat de cultură. Cultura era însă partea lui secretă, ascunsă, despre care avea să vorbească pe cât de rar, pe atât de pasional.

Chirac a fost aproape un specialist al artelor zise „primare” – dealtfel muzeul de pe Quai Branly îi poartă numele după ce a fost inaugurat de ex-preşedintele Franţei în 2006. Institutul lumii arabe din Paris şi colosalul departament al artelor islamului de la muzeul Luvru sunt doar alte două proiecte sprijinite intens şi inaugurate de Chirac.

Arta, în particular cea asiatică, Chirac o descoperă de tânăr, adolescent fiind, în 1947, la muzeul Guimet din Paris. Cum epoca nu era propice unor astfel de pasiuni – Europa tocmai scăpase de nazism şi colonialismul era încă în floare – Chirac va rămâne discret în privinţa acestei pasiuni pe care o avea pentru artele asiatice. De abia mai târziu şi foarte treptat se va descoperi în Chirac un om interesat de China, Japonia şi artele zise „primare”. In Japonia, a fost de cel puţin 50 de ori în viaţa sa. La fel şi în China. Artele africane sau amerindiene îl pasionau însă la fel de mult. Cât despre lumea arabă, pe care a descoperit-o mai întâi ca ofiţer al armatei franceze în Algeria, ea a fost o altă pasiune a lui Jacques Chirac.

In opinia lui Chirac, „de respectarea diversităţii culturale şi a dialogului între aceste culturi depinde pacea din lume”.