Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Poliţiştii mobilizaţi masiv la Paris pentru a cere condiţii mai bune de exercitare a activităţii lor

2016-05-18t105322z_1496369450_lr1ec5i0u8ni0_rtrmadp_3_france-politics-protests-police_1_0.jpg

Maşină a poliţiei incendiată de manifestanţi pe 18 mai 2016 în Piaţa Republicii la Paris în contextul unei manifestaţii “împotriva violenţelor polţieneşti” interzisă de prefectură.
Maşină a poliţiei incendiată de manifestanţi pe 18 mai 2016 în Piaţa Republicii la Paris în contextul unei manifestaţii “împotriva violenţelor polţieneşti” interzisă de prefectură.
Image source: 
REUTERS/Charles Platiau

La Paris, mii de poliţişti au manifestat mercuri 2 octombrie pentru a protesta împotriva degradării condiţiilor în care îşi exercită activitatea şi misiunile. Sindicatele au organizat un “marş al furiei” (marche de la colère), iar mobilizarea este fără precedent în ultimii 20 de ani. În jur de 22 000 de poliţişti şi agenţi au participat la acest “marş” care este unul şi al disperării, pentru că de la începutul anului s-au sinucis 52 de poliţişti.

Sinuciderile în rîndurile poliţiştilor sunt doar un indicator al stresului în care îşi desfăşoară ei activitatea. Anul trecut, pentru aceeaşi perioadă a anului, au fost înregistrate 35 de sinucideri. Poliţiştii au multe de reproşat executivului: efective insuficiente, vetusteţea unor comisariate, ore suplimentare neplătite, agravarea climatului de violenţă în Franţa (mai ales pe fondul mişcării vestelor galbene).

La sfîrşitul anului 2017, de exemplu, statul le datora poliţiştilor 272 de milioane de euro pentru 22 de milioane de ore suplimentare. Sindicatele poliţiştilor mai sunt nemulţumite de cum funcţionează justiţia în Franţa, prea clementă din punctul lor de vedere. Deseori delicvenţii arestaţi de poliţie sunt puşi în libertate cu multă uşurinţă şi se întorc în cartierele lor ca nişte “eroi”.

În 2017 au fost recenzate aproape 12 400 de acte de violenţă îndreptate împotriva poliţiştilor. Zilnic, în Franţa, în jur de 16 poliţişti sunt răniţi grav, şi cam doi pe zi cu arme de foc.

Poliţiştii mai sunt neliniştiţi şi în contextul reformei dorită de executiv în ce priveşte regimul de pensii. Cum ei au un regim special datorită riscurilor pe care şi le asumă în activitatea lor, poliţiştii francezi se tem că îşi vor pierde unele avantaje.

Cotidianul Le Monde vede în acest “marş al furiei” un veritabil cocktail Molotov social. Oboseala, exasperarea, tristeţea… fac parte din ingredientele acestei mobilizări. Precum şi ritmul susţinut de lucru, plus faptul că pentru marea majoritate a poliţiştilor doar o dată la şase săptămîni îşi pot permite un week-end întreg cu familia.

De data aceasta, explică un lider sindical, mobilizarea poliţiştilor nu se explică printr-un incident declanşator, cum s-a întîmplat cu 20 de ani în urmă cînd 8000 de poliţişti au manifestat după ce doi dintre colegii lor au fost ucişi de un spărgător. De data aceasta este vorba de “o mişcare profundă declanşată de cauze structurale”. De cînd vestele galbene manifestează în fiecare sîmbătă, mulţi poliţişti sunt obligaţi să rămînă la datorie cîte 18 ore…

Mai există însă şi problema delicată a violenţei de care sunt acuzaţi poliţiştii. Sindicatele poliţiei recunosc că au existat situaţii în care, pe fond de provocări, unii agenţi şi-au pierdut controlul. Sindicatele poliţiştilor denunţă însă modul în care mediile de informare prezintă situaţii de violenţă: cînd zeci de tineri aruncă tot felul de proiectile în poliţişti imaginile nu par de natură să indigneze opinia publică. Dacă un poliţist loveşte însă într-un manifestant violent, imaginile sunt reluate pînă la saturaţie, iar poliţia este condamnată practic pe loc, chiar de mediile de informare. “Prezumţia de vinovăţie nu există pentru noi”, declară cu amărăciune un lider sindical.

Acest tablou al revendicărilor poliţieneşti mai conţine şi aspecte lăsate în umbră. De exemplu faptul că în multe cartiere considerate “sensibile” este cultivată un fel de ură faţă de forţele de ordine.

Executivul se vede în orice caz pus sub presiune pentru a reorganiza poliţia naţională. Iar în prima linie, practic primul vizat este ministrul de interne Christophe Castaner. El a preluat funcţia acum un an dar riscă să fie confruntat, după cum arată presa, cu o criză de legitimitate.