Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Este posibilă o “societate a vigilenţei” fără delaţiune?

000_par7984280_0.jpg

Image source: 
AFP PHOTO LIONEL BONAVENTURE

În Franţa, unde preşedintele Emmanuel Macron a îndemnat la mai multă vigilenţă faţă de islamul radical, ia amploare o dezbatere în jurul viziunii sale. Este posibilă “o societate a vigilenţei”, cum cere preşedintele? Unde se opreşte vigilenţa şi unde începe delaţiunea, iată doar cîteva dintre întrebările care îi preocupă pe editorialişti.

In cotidianul Le Monde islamologul Rachid Benzine îşi exprimă temerea că succesiunea de atentate comise de membri ai comunităţii musulmane sau de convertiţi ar putea crea treptat un climat de delaţiune faţă de toţi musulmanii din Franţa. Ori, dacă treptat cel şapte milioane de musulmani încep să fie consideraţi în bloc ca “suspecţi”, acest lucru ar face şi mai mult jocul islamului radical. Imamii radicali găsesc cel mai fertil teren printre musulmanii care se consideră stigmatizaţi, excluşi din societate, suspectaţi…

Rachid Benzine denunţă însă şi o anumită ipocrizie de stat. Citez: “Pe de o parte este denunţat salafismul, dar pe de altă parte sunt preconizate acorduri de cooperare cu Arabia saudită, mama salafismului wahhabit, pentru a organiza islamul în Franţa”. Islamologul şi cercetătorul Rachid Benzine se indignează în articolul său: “Pe de o parte este felicitat mareşalul egiptean Sissi întrucît îi combate pe Fraţii musulmani, dar pe de altă parte toată lumea fuge după contracte cu Qatarul, ţară care sprijină mişcarea Fraţilor musulmani în lume.”  

Ipocrizia şi complezenţa multor oameni politici francezi, de stînga şi de dreapta, sunt vehement criticate de Rachid Benzine. De exemplu ipocrizia unor primari care, în numele “unor lamentabile calcule electoraliste”, ca să obţină voturile electoratului musulman, închid ochii la activităţile unor organizaţii care “cultivă un islam de ruptură cu Republica, cu laicitatea, cu valorile sale”.

Revista le Point a apărut săptămîna aceasta cu următorul titlu pe copertă: “În faţa terorismului am devenit noi nişte laşi?” Întrebare de natură să îmbogăţească dezbaterea. Si poate că se va ajunge şi la concluzia că islamismul nu poate fi eradicat fără secarea surselor sale financiare, ori, acestea se află chiar în ţările cultivate de Ocident ca mari parteneri economici.