Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Notre-Dame: reconstrucţia e paralizată de birocraţie

notre-dame.jpg

Catedrala Notre-Dame din Paris, vàzutà din spate, câteva zile dupà incendiul din 15 aprilie
Catedrala Notre-Dame din Paris, vàzutà din spate, câteva zile dupà incendiul din 15 aprilie
Image source: 
REUTERS/Philippe Wojazer

Ziarul Le Figaro a realizat o anchetă despre şantierul reconstrucţiei catedralei Notre-Dame din Paris, distrusă parţial de un incendiu în luna aprilie. „Lucrările sunt practic oprite; muncitorii sunt descurajaţi şi alarmaţi de posibile noi pericole pentru clădire” scrie ziaristul francez.

„Şase luni după incendiul de la Notre-Dame, depresiunea îi macină pe cei care lucrează pe şantierul secolului” notează Le Figaro. Ziaristul constată că „macarelele sunt silenţioase şi baletul camioanelor la ralenti”. Asta din multiple cauze: statul, inspecţia muncii, direcţia regională a afacerilor culturale. Toată lumea e tetanizată de teama unui nou scandal sanitar cu plumbul care s-a revărsat de pe acoperiş. Atenţi să-i protejeze pe cei 150 de salariaţi de pe şantier, toţi angajatorii sunt prea riguroşi în domeniul securităţii, iau prea în serios codul muncii. Asta în contextul în care catedrala se mai află în stare de „urgenţă absolută” adică are nevoie de intervenţie rapidă.

In continuarea anchetei sale, Le Figaro ne reaminteşte mai întâi că cele 300 de tone de plumb de pe acoperiş s-au topit în noaptea de 15 spre 16 aprilie şi s-au scurs, fie în fisurile pietrelor din care sunt făcuţi pereţii, fie pe solul catedralei sau dimprejurul ei. Ca să evite propagarea contaminării, situl a fost închis mai bine de o lună din ordinul prefecturii pariziene. Redemararea s-a făcut pe 19 august dar a fost însoţită de precauţii extreme. Notre-Dame a fost împărţită în două zone: una curată, alta murdară. Intre cele două, o zonă de decontaminare. Muncitorii trebuie să poarte mască pe faţă, mănuşi, combinezon alb şi lenjerie de unică folosinţă. Când trec dintr-o zonă în alta, fiecare muncitor trebuie să facă duş 10 minute. Unii dintre angajaţi trec de 5-6 ori pe zi dintr-o parte în alta. Timpul petrecut sub apă e deci uriaş. Perspectiva de a trece sub jetul de apă îi face pe mulţi să-şi limiteze deplasările. In plus, la fiecare 2 ore de muncă, muncitorilor li se impune o pauză de trei sferturi de oră. Rând pe rând, toţi trebuie apoi să-şi facă în mod regulat – o dată la două luni – teste de plombemie, să-şi măsoare eventuala prezenţă de plumb în sânge. Până acum, nimeni nu a depăşit normele maxime admise. In fine, ca să „evite orice risc cardiac”, administraţia a impus folosirea unui ascensor pentru înălţimile mai mari de 13,5 metri. In lipsa acestuia – primul lift va fi instalat peste o lună – uriaşa schelă de pe acoperiş, avariată de incendiu, nu poate fi demontată. „Dacă începe vântul şi ploaia, riscăm o nouă dramă. Trebuie urgent dată jos schela” avertizează un specialist de la faţa locului.

„In aceste condiţii de muncă stresante şi deloc mobilizatoare, tot mai mulţi angajaţi nu mai vor să lucreze pe şantierul de la Notre-Dame” constată Le Figaro. Ziar care se întreabă dacă „nu cumva statul speriat de scandalul amiantei şi cel care se prefigurează la Rouen după explozia de acum zece zile, nu cere prea multe măsuri de securitate”.

In urma unei intervenţii a arhitectului-şef al Monumentelor istorice, Franck Riester, ministrul culturii, i-a scris recent prefectului Parisului ca să-i ceară o îndulcire a constrângerilor. In aşteptarea aplicării acestei noi directive, firmele implicate pe şantier au subliniat din nou zilele trecute „starea de spirit şi mefienţa care domnesc pe şantier şi care sunt contrare elanului pe care-l au constructorii de catedrale” conchide Le Figaro.

Notre-Dame: reconstrucţia e paralizată de birocraţie