Franţa: drame şi experienţe care au dus la reorganizarea metodelor de intervenţie şi salvare

In Franţa cel mai îngrozitor incendiu soldat cu numeroase victime omeneşti s-a produs pe data de întîi noiembrie 1970 într-o discotecă din regiunea Isère, nu departe de Grenoble. Cine trece astăzi prin satul Saint-Laurent-du-Pont poate vedea un memorial ridicat celor 146 de victime, tineri avînd în 14 şi 27 de ani. În ce priveşte cauzele incendiului, ele nu sunt nici astăzi clare. Se ştie însă că materialele folosite pentru amenajarea discotecii erau inflamabile, fusese utilizat şi mult polistiren care a degajat o mare cantitate de gaz toxic.

La acea vreme mulţi tineri purtau şi haine făcute din fibre sintetice, ele erau oarecum la modă şi s-ar părea că au devenit adevărate torţe vii. Această enormă tragedie a acumulat toate ingredientele de neglijenţă posibile. Nu exista nici măcar telefon în acea discotecă, iar alarma a fost dată de cineva care a fugit cu maşina în satul vecin. La uşa principală era instalat un turnichet, care nu permitea intrarea decît persoană cu persoană, dar care se bloca atunci cînd dorea cineva să iasă.

Dau toate aceste detalii macabre pentru a spune de fapt că ulterior autorităţile franceze au avut la ce reflecta şi au luat în calcul toate pericolele posibile înainte de acordarea unei autorizaţii pentru funcţionarea unui local public. După acel moment incediile cu mari pierderi umane au fost rare în Franţa.

Ceea ce nu înseamnă că regulile de securitate sunt peste tot şi riguros respectate. În 2016, în oraşul Rouen, au murit 14 persoane în incendiul izbucnit în subsolul unui bar numit Cuba libre (Cuba liberă). Justiţia a constatat că proprietarii barului încălcaseră în mod conştient nişte reguli de securitate şi prudenţă. Totul a pornit de la nişte lumînări-artificii puse pe un tort de aniversare de la care s-a aprins plafonul placat cu un fel de burete, pentru insonorizare, dar care era foarte inflamabil. Anchetatorii au mai constat atunci că exista o ieşire de securitate, dar rămăsese încuiată. In bar nu exista nici un sistem de alarmă în caz de incendiu.

La două luni după această dramă în oraşul Rouen au fost închise în jur de zece baruri şi discoteci din cauza nerespectării unor reguli elementare de securitate. Iar în toată Franţa au fost verificate, la ordinul ministrului de interne de atunci, Bernard Cazeneuve, în jur de 200 000 de baruri şi discoteci.

În Franţa, în virtutea unei legi de securitate civilă din 1987, există mai multe planuri de salvare sau de intervenţie, locale şi naţionale. Din 1951 există un Centru Operaţional al Direcţiei de Securitate civilă care funcţionează 24 de ore din 24 şi care coordonează operaţiunile se salvare, fie ele de mare amploare sau de mai mică amploare.

Printre misiunile sale se numără şi aceea de a informa periodic guvernul în legătură cu starea capacităţilor de intervenţie şi de a ţine la zi inventarul mijloacelor de salvare. Tot acest organism informează şi presa atunci cînd sunt cazuri speciale.

Există un plan roşu în caz de situaţie gravă şi un plan alb în caz de situaţie excepţională. Aşa s-a întîmplat, de exemplu, în contextul atentatului de la Nisa, de pe 14 iulie 2016. Planul alb înseamnă rechiziţionarea imediată a personalului medical, prepararea de paturi suplimentare, a unei zone de triere a răniţilor, organizarea primirii familiilor şi crearea rapidă a unei celule de asistenţă psihologică. În ultimii serviciile de salvare au fost solicitate mai ales în context de atentate, iar de la un atentat la altul au fost trase diverse învăţăminte. Cel mai teribil atentat din ultimii zece ani a fost cel de pe 13 noiembrie 2015 de la Paris de la sala de concerte Bataclan, atentat soldat cu 130 de morţi. În urma acestei tragedii autorităţile au lansat o campanie naţională de formare a primelor reflexe în caz de atentat.

Am putea trage concluzia că organizarea ideală în faţa acestor drame constă în prevenirea lor. Iată însă că nici în ţări care dispun de experienţă şi de numeroase mijloace de intervenţie uneori nu pot fi evitate diverse tragedii.