Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: probleme de islamofobie dar şi de islamism

000_1lt4ap_0.jpg

Patrulă a poliţiei în faţa moscheii din Bayonne, 28 octombrie 2019.
Patrulă a poliţiei în faţa moscheii din Bayonne, 28 octombrie 2019.
Image source: 
GAIZKA IROZ / AFP

În Franţa, Senatul examinează un proiect de lege privind laicitatea şi relaţiile cu islamul într-un "context politic exploziv" arată Agenţia France Presse. Atacul comis luni 28 octombrie în oraşul Bayonne de un octogenar, fost militant al Frontului Naţional, împotriva unei moschei a inflamat dezbaterea. Unii comentatori consideră că în Franţa există o problemă reală de “islamofobie” dar şi o problemă reală legată de islamism.

Individul pe nume Claude Sinké, în vîrstă de 84 de ani, care a vrut luni să incendieze o moscheie din Bayonne şi a rănit grav cu o armă de foc două persoane, a fost în 2015 candidat pe listele Frontului Naţional la alegerile locale. Cei doi răniţi, acum într-o stare staţionară, sunt tot două persoane în vîrstă, de 74 şi de 78 de ani, doi membri ai comunităţii musulmane locale, care au intervenit pentru a-l împiedica pe agresor să incendieze moscheia.

Lidera extremei drepte franceze, Marine Le Pen, a condamnat în termeni categorici atacul de la Bayonne şi a precizat că agresorul a fost exclus din partidul ei în urmă cu patru ani. Musulmanii din Bayonne, după cum arată Agenţia France Presse, consideră că atacul este "un act izolat” comis însă într-o atmosferă marcată de “o dezbatere isterică” pe marginea islamului.

Mulţi editorialişti remarcă în Franţa, şi încă de multă vreme, că atunci cînd vine vorba de islam dispare seninătatea şi echilibrul dezbaterilor. Cotidianul Le Monde citează rezultatele unui sondaj de unde rezultă că 78 la sută dintre francezi cred că modelul de laicitate adoptat de Franţa încă din 1905 este în pericol. Mai nou se discută pe un ton paisonal dacă părinţii care vin să acompanieze elevi în diverse acţiuni şcolare au sau nu voie să afişeze semne religioase, cum ar fi o cruce, un voal islamic sau kipa evreiască. In Franţa nu i se interzice nimănui să apară în public cu un semn religios, dar în cazul unei acţiuni educative aceste semne interferează cu principiile laicităţii. O acţiune cu copii înafara şcolii la care participă o mamă purtînd voalul islamic nu se mai înscrie în proiectul pedagogic republican, spun mulţi responsabili politici.

Luni 28 octombrie preşedintele Emmanuel Macron, primindu-i la Palatul Elysée pe cîţiva lideri ai comunităţii musulmane, le-a cerut să combată comunitarismul, altfel spus tendinţa multor musulmani din Franţa de a trăi în cerc închis şi de a se îndepărta de valorile Republicii franceze. Există familii de musulmani, de exemplu, care consideră că fiicele lor nu au nevoie de foarte multă şcoală, şi chiar încearcă să întîrzie cît mai mult şcolarizarea lor.

Sunt multe alte “detalii” de acest fel care pun în lumină faptul că unii musulmani din Franţa, probabil şi sub influenţa imamilor integrişti, pun preceptele Coranului înaintea regulilor de convieţuire cerute de Republica franceză. Potrivit sondajului evocat de cotidianul Le Monde, 73 la sută dintre francezi doresc interzicerea semnelor religioase pentru părinţii care îi acompaniază pe copii în activităţi şcolare.

Intr-un articol publicat în cotidianul Le Figaro, editorialistul Renaud Girard subliniază acest paradox: pe de o parte mediile de informare celebrează tot felul de victorii militare împotriva islamiştilor, sau mai precis împotriva facţiunilor islamiste armate. Dar pe de altă parte, spune tot Renaud Girard, în lumea arabo-musulmană ideologia islamistă radicală, rigorismul şi îndoctrinarea avansează. Marea eroare a occidentalilor, mai arată specialistul fracez, a fost aceea de a crede că puteau juca un rol în “necesara reformă a islamului”. Ori, această reformă nu se poate face decît din interior, şi numai la iniţiativa musulmanilor.

Dramatic rămîne însă şi faptul că reforma islamului nu avansează nici în sînul comunităţilor musulmane din ţările occidentale. Coranul nu a fost încă suspus unei priviri critice cum s-a întîmplat cu Biblia, ceea ce explică şi influenţa crescîndă a rigorismului în comunităţile musulmane din ţările occidentale.