Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (169): « Capital et idéologie », o carte turbulentă

le-capital-au-xxie-siecle.jpg

Image source: 
Points / Histoire

Oricât de înverșunate ar fi polemicile pe care le stârnesc și oricât de pătimașe răspunsurile care i se dau și care pun la îndoială o serie de idei iconoclaste, il ne fait pas de doute que les livres de Thomas Piketty intéressent : le précédent, qui date de 2013, « Le capital au XXI-e siècle », a été traduit en quarante langues et s’est vendu à deux millions et demi d’exemplaires.

En roumain, il a été publié par les éditions Litera dar, deși comentată în câteva ziare, semnalată de postul nostru de radio, care a prezentat-o, și citată în mai multe din intervențiile de pe net, cartea nu pare să fi produs zguduiri mentale în rândul unei mase de protestatari care, în România, défendent bec et ongles la sacro-sainte propriété privée et l’inégalité des revenus qui font les choux gras de l’idéologie libérale et néo-libérale.

Intitulé « Capital et idéologie », le nouvel ouvrage de Thomas Piketty, qui vient de sortir aux éditions du Seuil, un gros pavé de quelque 1200 pages, est déjà un succès de librairie en France unde este amplu comentat. Autorul continuă și amplifică cu elemente noi, extinse la scară mondială, demonstrația precedentei sale cărți. O face cu o neutralitate științifică care stârnește reacții viscerale, comentatorii atacând mai degrabă concluziile decât argumentele.

Et pourtant, à ce qu’il me semble, Thomas Piketty est  plutôt un défenseur du capitalisme qu’un horrible gaucho, comme certains voudraient nous faire croire. Epouvanté peut-être, lui aussi, par les affirmations d’un autre économiste, l’américain Raj Patel, care pretinde că ne e mai ușor să imaginăm sfârșitul lumii decât al capitalismului care distruge lumea, în ultima sa carte Thomas Piketty se străduie să demonstreze cu date statistice, grafice comparative și date economice greu de contestat că dacă nu vrea să moară, împreună cu noi toți, capitalismul trebuie să regăsească principiile care i-au asigurat reușita, compromise azi de o ideologie suicidară, celle de la sanctuarisation de la propriété privée.

Thomas Piketty pose comme axiome de départ que les sociétés sont inégalitaires et construisent des édifices idéologiques pour justifier ces inégalités. O istorie a diferitelor tipuri de societate dă o idee despre răspunsurile diverse pe care deținătorii avuțiilor le dau pentru a obține un consimțământ social care să le permită să-și păstreze avantajele. Vocația ideologiilor, susține Thomas Piketty, e de a face suportabile nedreptăți strigătoare la cer pe care, atunci când ideologiile se destramă, nici o putere nu le poate împiedica să producă turbulențe istorice cel mai adesea catastrofice : răscoale, revoluții și războaie.

Azi, scrie Thomas Piketty în prefața cărții despre care vă vorbesc, « il s’agit notamment du récit propriétariste, entrepreneurial et méritocratique : l’inégalité moderne est juste, car elle découle d’un processus librement choisi où chacun a les mêmes chances d’accéder au marché et à la propriété, et où chacun bénéficie spontanément des accumulations des plus riches, qui sont aussi les plus entreprenants, les plus méritants et les plus utiles. » Elaborată în secolul al XIX-lea, această ideologie nu mai coresponde realității. Sacralizată, proprietatea privată nu mai permite instituțiilor de stat să transforme reușitele individuale în bunăstare colectivă. Pe de altă parte la sélection par l’argent de ceux qui peuvent accéder aux plus hautes études entrave le processus qui permet à tous d’arriver à la richesse par le mérite. Exemplul cel mai elocvent este cel al Statelor Unite.

Perioada de prosperitate s-a situat între cele două războaie și până în anii 1980 când impozitul pe marile venituri ajungea până la 80% și taxele succesorale erau la fel de importante. În această perioadă creșterea venitului mediu anual pe cap de locuitor era de 2,2%. Considerând că va dinamiza economia favorizând clasele avute, președintele Regan, a redus impozitul pe marile venituri la mai puțin de 30%. După 30 de ani constatăm că venitul pe cap de locuitor n-a mai crescut în Statele Unite decât cu 1,1% et que la croissance économique a été réduite de moitié. La conclusion de Thomas Piketty est claire, nette et précise et met en cause une tendance européenne qui privilégie les grandes fortunes et tout ce qui porte atteinte à la propriété privée. Je cite : « c’est le combat pour l’égalité et l’éducation qui a permis le développement économique et le progrès humain, et non pas la sacralisation de la propriété, de la stabilité et de l’inégalité. »

Un asemenea punct de vedere care propune creșterea importantă a impozitului pe marile venituri și a taxelor de succesiune, care cere statului să acorde fiecărui tânăr de 25 de ani un capital de circa 120.000 de euro și preconizează un „socialism participativ” în întreprinderi, stârnește, firește, polemici. Il a au moins le mérite de poser des questions à même d’ébranler des idées reçues concernant un système social et une idéologie qui battent de l’aile.