Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


30 de ani de la căderea comunismul: de la utopia globalizării la “marea dezordine democratică”

des_soldats_dallemagne_de_lest_demolissent_le_mur_de_berlin_le_11_novembre_1989._0.jpg

Pe 9 noiembrie 1989 cădea Zidul de la Berlin şi se prăbuşea comunismul
Pe 9 noiembrie 1989 cădea Zidul de la Berlin şi se prăbuşea comunismul
Image source: 
RFI

Împlinirea a 30 de ani de la prăbuşirea regimurilor comuniste în ţările Europei de răsărit are loc într-un contex de revolte şi contestaţii în alte regiuni ale lumii: în Asia, în Africa, în America de sud. Numeroşi editorialişti constată că modelul de societate care se profila la orizont în 1989 şi 1990 nu şi-a îndeplinit promisiunile şi că globalizarea începută odată cu destrămarea Uniunii Sovietice nu a fost una "fericită".

Putem spune că în 1989 orizonul era mai degajat şi oamenii ştiau ce vor. Mai precis, ei voiau democraţie, stat de drept, libertate, liberă circulaţie, liberalism dar şi protecţie, apropierea nivelului de viaţă între Est şi Vest… Căderea zidului de la Berlin, pe 9 noiembrie 1989, a fost celebrată ca o nouă pagină de istorie, ca un semn că victoria democraţiei era ireversibilă.

Într-un articol publicat în Le Figaro, jurnalistul şi analistul Alexandre Devecchio compară cele două epoci şi constată că în urmă cu 30 de ani lumea dorea să dărîme zidurile şi frontierele, iar acum vrea să le pună la loc. Cum de s-a ajuns aici? se întreabă el. Jurnalistul francez îl citează pe filozoful marxist Antonio Gramsci cu o frază plină de miez: "O lume moare şi alta nouă întîrzie să se nască".

În 1989 o lume epuizată de utopia comunistă murea într-adevăr, şi una nouă se năştea sub semnul speranţei. Astăzi, globalizarea pare epuizată, iar la orizont nu se vede nici un nou model de natură să suscite un mare entuziasm.

Simptomatică în acest sens este mişcarea contestatară din Chile. În ultimii 30 de ani Chile a fost considerat ca un model pentru întreaga Americă latină şi pentru oportunităţile aduse de globalizare. Milioane de oameni au ieşit din sărăcie, modelul liberal a creat bogăţie, economia chiliană a devenit una performantă. Toate păreau să meargă bine cînd, dintr-o dată, o întreagă populaţie se revoltă întrucît preţul biletul de metrou a fost mărit cu cîteva centime.

Ce să însemne oare această picătură care a vărsat paharul? Revista Le Courrier international publică în cel mai recent număr al său analize semnate chiar de jurnalişti latino-americani care denunţă inegalităţile insuportabile apărute în "umbra" globalizării. Ceea ce nu se vedea, de la distanţă, în această ţară model, Chile, este delirul consumerist, ajuns pînă la obscenitate, scrie Javier Donoso Bravo. Iar revoltele de azi sunt îndreptate împotriva unui model care acum îşi arată limitele.

Să fie şi teoria democraţiei "iliberale" tot o reacţie împotriva acestui model ultraliberal devenit injust pînă la dezgust? Si Brexit-ul? Si mişcările vestelor galbene? Si ofensiva populismului şi ale diverselor alte formaţiuni "extreme"?

Jurnalistul francez Alexandre Devecchio, autor al unei cărţi despre populism, constată că utopia "mondializării fericite" şi-a trăit traiul. In prezent oamenii sunt tentaţi să se replieze, să revină la vechile concepte de naţiune, să se arate prudenţi faţă de multiculturalism… Trăim un moment de "mare dezordine democratică", arată ziaristul francez, şi nu întîmplător islamul radical îşi extinde aria de acţiune. Pe fondul acestei dezordini, Allah vine şi el cu un proiect de societate…