Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (171): Un conte de fées și cum se nasc piticii

brothers_grimm_blow.jpg

Fraţii Grimm, autorii unor poveşti “nemuritoare”
Fraţii Grimm, autorii unor poveşti “nemuritoare”
Image source: 
Wikipedia

Vă propunem, în cele ce urmează, o experienţă care ar putea fi revelatoare pentru ce înseamnă timpul care trece dar şi pentru ceea ce înseamnă spiritul timpului. Fiecare dintre noi a fost marcat, în copilărie, de o carte de poveşti. Poate că merită să încercaţi să vedeţi dacă astăzi, în librării, ea mai există… Scriitorul Virgil Tănase a încercat şi ne povesteşte rezultatul…

Închipuiți-vă că... Mais non, cela ne peut pas être imaginé, c’est tellement insensé ! Și totuși, închipuiți-vă că e ziua de naștere, sau de nume a copilului dumneavoastră ou de celui d’un ami, cela n’a aucune importance, care copil e în clasele primare și-i place să citească. Plutôt que de lui acheter une petite voiture de pompiers, une poupée qui parle, s’il s’agit d’une fille, ou un playmobile, vă gândiți să-i oferiți o carte. Și dacă e vorba de o carte și mai ales de o carte pentru cineva care de-abia pășește în viață și are nevoie de repere sigure, cel mai potrivit, mai ales pentru cineva ca mine care s-a îndepărtat de ani și ani de raionul cărților pentru copii și nu prea mai știe ce se scrie, le plus judicieux est de recourir à une valeur sûre, un livre de ceux qui, ayant traversé les âges, ont prouvé leur capacité de plaire à des générations d’enfants qu’ils ont mis sur le bon chemin, je suppose.

Și ce altceva poate garanta mai limpede aceasta decât literatura clasică, cărțile care au trecut veacul și au intrat în patrimoniul național. Acum imaginați, chiar dacă așa ceva nu poate fi imaginat pentru că depășește închipuirea ! que vous franchissez le seuil d’une grande librairie française, Gibert à Paris, Mollat à Bordeaux, Kléber à Strasbourg, Ombre Blanche à Toulouse, Le Furet du Nord à Lille ou Le Forum du livre de Rennes și cerând „Motanul încălțat” sau „Scufița roșie” de Charles Perrault sau, la fel de instructive și de apte de a deștepta inteligența unui suflet tânăr, fabulele lui La Fontaine, vi s-ar răspunde că nu sunt disponibile, că există poate o ediție într-un depozit, și că dacă faceți o comandă veți putea avea cartea peste câteva zile.

On nen revient pas. C’est comme si l’on vous disait à Moscou que les textes de Pouchkine « Rouslan et Loudmila » et « Le Conte du tzar Saltan » sont indisponibles, comme si on vous disait à Berlin ou à Munich que les contes des frères Grimm ne sont pas dans les rayons, comme si on vous disait à Londres que pour avoir les récits d’après Shakespeare de Charles et Mary Lamb il faut attendre une nouvelle édition... E ca și cum ai cere la Bucureși basmul lui Eminescu „Făt Frumos din Lacrimă” și ți s-ar răspunde că...

Tocmai ! Aflând că plec la București un prieten parizian, fost coleg de facultate și care, devenit universitar parizian, a publicat aici câteva cărți de teorie și analiză literară cu totul remarcabile, de la conceptul de literaturitate la sensul romanelor lui Dostoievski, me prie de lui rendre service et de lui apporter le conte de fées d’Eminescu, Eminescu qui est, je le rappelle pour ceux qui l’auraient oublié, le nom le plus illustre de la littérature roumaine. Ce n’est pas pour une étude, je m’en doutais. Assis devant un verre rue Daguerre, rue piétonne qui rappelle le Paris d’autrefois, il me confesse qu’il a la nostalgie des livres de notre enfance de ale căror ilustrații ne amintim emoționați.

Nu știam la ce mă înham. Am străbătut marile librării bucureștene unde, după ce-și consultau calculatorul, vânzătoarele, toate amabile, cărora le ceream să-mi indice în ce raft trebuie să caut „Făt Frumos din lacrimă”, îmi răspundeau că nu au în stoc această carte. În fine, la subsolul librăriei Eminescu – totuși – la jeune dame qui surveille l’espace, se dirige directement vers un rayonnage d’où elle sort un volume avec la prose d’Eminescu qui est, je le rappelle pour ceux qui l’auraient oublié, le nom le plus illustre de la littérature roumaine.  Je ne veux pas un volume de prose. Je veux juste un livre pour enfants, le conte de fées de cet enfant né d’une larme qui glisse sur le visage de la Vierge, ce conte de fée qui est, je m’en excuse, avec ceux de Creangă, tout ce que la littérature roumaine a fait de mieux dans le genre. Surâs jenat al amabilei doamne : așa ceva nu există în librărie.

Foarte bine. Iau cartea de proză a lui Eminescu care ne îndeamnă, pe prietenul meu și pe mine să fim serioși ca paginile acestea pline de semne înghesuite și să nu mai umblăm cu nostalgii de potcoave de cai morți. A cela près que sous le coup d’un discours dont on me rebat les oreilles à Bucarest où l’on se plaint de la vlădică la opincă și pe toate glasurile que la Roumanie ne compte pas en Europe, îmi trece uite-așa prin minte o idee care nici nu știu de unde vine. Îmi zic că nu e de mirare că aceia care își ucid uriașii par pitici.