Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Revelaţii privind cheltuielile preşedinţiei franceze

diner.jpg

Emmanuel Macron în cursul cinei de stat oferite la Palatul Elysée Marelui Duce de Luxembourg, 19 martie 2018
Emmanuel Macron în cursul cinei de stat oferite la Palatul Elysée Marelui Duce de Luxembourg, 19 martie 2018
Image source: 
Benoit Tessier/pool

Revista L'Obs profită de apariţia pe piaţa franceză a unei cărţi-anchetă intitulată "Cheltuielile Palatului" consacrată cheltuielilor preşedinţiei franceze pentru a trece în revistă avantajele în natură de care se bucură aleşii din Franţa.

L'Obs începe prin a ne reaminti că nu demult - adică în anii '80-'90 - exista un preşedinte francez - socialistul François Mitterrand - care nu ezita să trimită un avion să-i aducă brânză de capră din regiunea Charente-Maritime.

Din fericire, vremurile s-au schimbat iar conturile preşedinţiei franceze au devenit mai transparente. In mare parte graţie fostului deputat socialist René Dosière care s-a bătut ani de zile până să obţină informaţii exacte privind bugetul Palatului Elysée. Buget care din motive tradiţional-monarhice franceze, a fost secret până în 2008.

"Privilegiile de care se bucură preşedintele dar şi aleşii francezi sunt, ca mai peste tot, un subiect extrem de sensibil, propice demagogiei dar şi legii tăcerii. Din acest motiv, presa trebuie să poată avea acces la notele de plată ale miniştrilor dar totodată trebuie să verifice şi dacă aceste cheltuieli au fost fondate" reaminteşte L'Obs. Revistă care de exemplu se întreabă dacă cu adevărat "cravatele, coaforul sau spălătoria unor aleşi sunt demne de trecut pe lista cheltuielilor profesionale, asta în contextul în care tocmai li s-a mărit deputaţilor francezi ajutorul de cazare la Paris de la 900 la 1.200 de euro pe lună. O decizie şocantă când ştim că un număr tot mai mare de oameni nu mai reuşesc să se cazeze în capitală din cauza preţurilor imobiliare exorbitante".

Revenind la revelaţiile din cartea lui René Dosière intitulată "Cheltuielile Palatului", aflăm că în 2018, statul francez a plătit circa 5 milioane de euro cei 4 foşti preşedinţi ai Franţei - Giscard d'Estaing, Chirac, Sarkozy şi Hollande. Adică vreo 1,5 milioane pentru fiecare cu excepţia lui Jacques Chirac care, fiind bolnav şi în imposibilitatea de a voiaja, nu a "costat" decât o jumătate de million. Trebuie ştiut că în Franţa, fiecărui fost preşedinte i se pun la dispoziţie 7 colaboratori permanenţi - director de cabinet, secretară, etc. In plus, li se oferă birouri mobilate, maşină cu şofer şi gărzi de corp. Pe lângă aceste avantaje în natură, fiecare ex-şef de stat beneficiază de o pensie confortabilă - 6.000 de euro pe lună - iar dacă se duc şi la Consiliul constituţional unde au loc automat, mai primesc 12.000 de euro pe lună. La astea li se adaugă şi pensile eventuale la care au dreptul în urma activităţilor pe care le-au avut înainte de a intra la Palatul Elysée.

58.000 euro pe minut, cea mai scumpă conferinţă diplomatică din istorie

Tot din cartea lui Dosière aflăm că "fostul preşedinte conservator Nicolas Sarkozy a fost cel mai cheltuitor iar socialistul François Hollande cel mai econom. Pentru conferinţa consacrată Uniunii pentru Mediterană, prezidată de Sarkozy şi organizată în iulie 2008 la Grand Palais din Paris, s-au cheltuit aproape 17 milioane de euro. Reuniunea nu a durat doar trei ore, cu alte cuvinte s-au cheltuit 58.000 euro pe minut, fiind vorba probabil de cea mai scumpă conferinţă diplomatică din istorie. Nu în ultimul rând, cina care i-a reunit apoi pe cei 200 de invitaţi a revenit la vreao 5.300 de euro tacâmul. Un adevărat delir" notează René Dosière.

Si pentru că am ajuns la mese, deputatul francez insistă totuşi pe faptul că "marile recepţii la Palatul Elysée nu trebuie să facă obiectul unei priviri strict contabile. Asta pentru că astfel de cine oferă ocazia Franţei să arate că este pe locul unu în lume în domeniul gastronomiei şi al artelor mesei. Astfel, cinele de stat oferite de preşedinţia franceză se derulează după un ritual neschimbat de 130 de ani. Pentru o masă de 200 de invitaţi, se vor deschide 20 de sticle de vin alb din Bourgogne, 40 de sticle de vin roşu de Bordeaux şi 20 de sticle de şampanie. E vorba evident de sticle ieşite din comun scoase din pivniţele prezidenţiale, nu de vinuri ordinare. Pentru o astfel de cină e nevoie de circa 80 de oameni pentru serviciu. In fine, masa, care nu durează niciodată mai mult de o oră, este însoţită de muzica intonată de orchestra de cameră a Gărzii Republicane. De notat că odată terminată cina, tacâmurile, farfuriile şi paharele - în total vreo 6.500 de piese - sunt spălate de mână şi şterse cu cârpe din in, ţesut care nu lasă nici urme, nici nu zgârie obiectele".

Revelaţii privind cheltuielile preşedinţiei franceze