Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cînd denunţarea “islamofobiei” serveşte interesele islamului politic

melenchon.jpeg

Jean-Luc Mélenchon, liderul radicalilor de stînga, semnatar al tribunei din Libération împotriva “islamofobiei”.
Jean-Luc Mélenchon, liderul radicalilor de stînga, semnatar al tribunei din Libération împotriva “islamofobiei”.
Image source: 
France 24 / AFP

La Paris a fost organizată, duminică 10 noiembrie, o manifestaţie împotriva “islamofobiei”. Iniţial, mai multe personalităţi de stînga au sprijinit iniţiativa şi şi-au pus numele pe o tribună publicată în cotidianul Libération. Între timp însă unii semnatari s-au distanţat de demersul organizatorilor care denunţă un aşa-zis “rasism de stat”.

Sunt numeroşi editorialiştii, specialiştii în materie de islam şi filozofii din Franţa care denunţă manipularea comunităţii musulmane de organizaţii apropiate de Frăţia musulmană şi de alte forme radicale de a gîndi islamul. Partidul socialist, de exemplu, a decis să nu participe la o manifestaţia de duminică în care organizatorii şi-au propus să denunţe existenţa unor aşa-zise legi “liberticide” în Franţa.

Pentru islamul radical, de fapt, orice critică a Coranului este catalogată ca o atitudine duşmănoasă faţă de musulmani în general. Pas cu pas, organizaţiile care promovează o lectură integristă a Coranului şi revenirea la “epoca de aur a islamului” încearcă de fapt să obţină în Franţa recunoaşterea unui statut de primordialitate pentru preceptele “sfinte” faţă de legile Republicii şi faţă de principiile democraţiei.

Editorialistul şi istoricul Jacques Juillard, într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro, constată ceva cu totul ciudat în Franţa: şi anume că valori pe care în mod tradiţional le apăra stînga franceză au fost abandonate de aceasta. Ideea de naţiune, de laicitate, de şcoală republicană sunt acum apărate de partidele de dreapta, spune Jacques Juilllard.

Din dorinţa de a-i apăra pe cei săraci, pe cei marginali, pe minoritari, pe imigranţi şi în general pe năpăstuiţii soartei, stînga a început să facă de multă vreme concesii şi să permită instalarea unei culturi paralele în Franţa, în sînul comunităţii musulmane. În locul Republicii universale a apărut, scrie istoricul francez, un mozaic de etnii şi de religii…

Alte voci, cum ar fi cea a filozofului Pascal Bruckner, denunţă chiar o alianţă împotriva naturii dintre o parte a stîngii radicale şi islamul radical, ambele dorind de fapt distrugerea capitalismului. Aceşti islamo-stîngişti, cum sunt numiţi, se erijează deseori în autoritate morală absolută, cu o anumită influenţă în mediile de informare, ceea ce creează în Franţa şi o atmosferă de auto-cenzură. În patria libertăţii şi a spiritului critic, se ajunge la situaţia în care poţi critica orice, dar în nici un caz Islamul.