Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (172) : Cirque și cultură

Există astăzi, mai ales în ţările anglo-saxone, o industrie de divertisment care se hrăneşte fără scrupule din marea literatură clasică. Sute de mii de oameni au văzut, de exemplu spectacolul muzical “Mizerabilii” fără să fi citit şi textul original al lui Victor Hugo… Tendinţa este însă vizibilă şi în Franţa. Ca să nu mai spunem că sunt turişti care vin la Paris avînd ca obiectiv principal Parcul de distracţii Disney. Despre excesele industriei de divertisment ne vorbeşte în continuare scriitorul Virgil Tănase.

Am fost invitat la „Folies Bergères” celebrul cabaret parizian – cântec, joc și voie bună. Fete goale, șampanie, spectacol de șantan. Bref, tout ce décorum qui veut rappeler dans le Paris déplumé d’aujourd’hui les fastes bourgeois de la belle époque, quand la Ville Lumière faisait rêver les débauchés du monde entier. S’ils en avaient les moyens, ils trouvaient ici une liberté insigne, peut-être pas de l’esprit, de care-i durea în cot, ci libertatea de-a se dezmăța sub aura artelor frumoase.

Să nu credeți nici o clipă că m-am alăturat vreunei turme de turiști în al căror program se află neapărat o vizită în acele cabarete, Moulin Rouge, Crazy Horse și, firește, Folies Bergères, où la pornografie s’anoblit par l’esthétique du spectacle. Ce qui m’amène aux Folies Bergères c’est un projet culturel. Sokol je ne sais comment, une société de production déjà réputée pour avoir présenté des spectacles de basket acrobatique et d’avoir imaginé, pour le Futuroscope, Les Mystères du Kube (kube écrit avec kapa) prezintă aici o versiune circo-dansantă a poveștii lui Saint-Exupéry „Micul Prinț”. Dans contemporan, acrobații de tot felul și mai ales efecte de „mapping video”, adică, spus mai puțin păsărește, tehnica de a proiecta imagini pe volume, se îmbină ca să ne ofere… ce ?

Păi tot ce vedeam la circul Cluțki, acrobații la sol, la trapez, la funie, pe sârmă… Mai e nevoie să adaug că aceleași dansuri, forcément modernes, les mêmes numéros de cirque et les mêmes musiques, peuvent demain, en changeant les costumes, prendre prétexte de n’importe quelle œuvre pour se présenter comme adaptation musicale, chorégraphique et acrobatique de « Tintin », du « Livre de la Jungle » ou, pourquoi pas ?! de « Crime et châtiment » ?

Justement, nu m-ași fi simțit ispitit să vă vorbesc de această inițiativă neavenită dacă o alta, de-a aceeași natură deși într-o altă gamă, n-ar veni să mă convingă că imensitatea confuziei culturale în care trăim naște monștri nu întotdeauna lipsiți de nocivitate. Știm că azi totul poate fi pretext de comedie muzicală de la romanele lui Victor Hugo la Biblie, et du roman de Stendhal « Le Rouge et le Noir » devenu un opéra pop-rock aux « Aventures de Huckleberry Finn ». Le public demande et remplit les salles, il s’amuse, il paie, tant mieux.

 Voilà venu aujourd’hui le tour de la pièce de Camus « Les Justes » de passer à la moulinette du slam, du rap, et des chants yiddish cântate de un personaj inventat de autorii adaptării și care reprezintă, scuzați, „sufletul rus”. Inventivitatea autorilor acestei adaptări nu se mărginește la atât. Ca nu cumva să rămânem proști, neluminați îndeajuns de textul lui Camus, care de altfel, de-atâta muzică, nu se aude neam, aceștia se sont adjoint un groupe d’amateurs recrutés des banlieues qui, dans des ateliers de création collective, ont pondu des textes de leur cru concernant les formes modernes de tyrannie : le patriarcat, les multinationales, le lobbying, etc. Aceste texte nu sunt poate de calitatea celor ale lui Camus dar ce contează ! Fără acest aport de sânge proaspăt, opera unuia din autorii francezi cei mai citiți chiar și astăzi în lume risque de passer aux oubliettes, n’est-ce pas ?

Inutile d’insister : il faut du tout pour faire un monde et puisque ces petits monstres culturels existent, autant s’en accommoder comme on le fait avec les orties, les guêpes et les putois. Ce qui me gêne, moi, aux entournures este excrocheria prin care diferiți artiști își ascund neputința în spatele marilor autori, servindu-se de notorietatea acestora, pe care-i trădează cu nerușinare, ca să atragă publicul. Naiv, acesta poate chiar să-și închipuie que la chanson sur trois voix d’Esméralda peut remplacer les pages denses de Hugo et que le slam nous rapproche de la pensée de l’auteur de « L’Homme révolté ».

Voilà les bonnes raisons, pentru care mă bucură mult mai mult spectacolul cinstit, pe bune, al circului Paname care s-a instalat pentru câteva luni la Longchamps. Ludovic Marcato a imaginat o istorie simplă, dar care e a lui și nu ne amăgește cu referințe culte. Un pretexte pour un voyage imaginaire dans le monde de Jalèya, une sorte de divinité de la Terre qui réunit autour d’elle întruchiparea diferitelor frumuseți ale elementelor naturii, que nous découvrons en musique grâce à la danse et aux numéros d’acrobatie, învăluite în toate gadgeturile pe care tehnica le pune azi la îndemâna celor care vor mai puțin să ne emoționeze cât să ne uimească – ce qui est depuis toujours la vocation du cirque, non ? pentru că nu toți directorii de circ au norocul să aibă în trupă un Fram, ursul polar.