Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Marea Britanie: este Brexit-ul şi un “divorţ” de liberalism?

2017-06-09t031535z_1295662691_rc16e4a816d0_rtrmadp_3_britain-election_0.jpg

Statuia lui Winston Churchill în faţa Parlementului britanic de la Londra.
Statuia lui Winston Churchill în faţa Parlementului britanic de la Londra.
Image source: 
REUTERS/Stefan Wermuth

În Marea Britanie înscrierile pe listele electorale, în vederea legislativelor anticipate de pe 12 decembrie, s-au încheiat marţi 26 noiembrie la miezul nopţii. În Franţa mulţi analişti îşi exprimă îndoiala în legătură cu ambiţiile afişate de premierul Boris Johnson, printre ele, pe lîngă concretizarea Brexit-ului, figurînd şi negocierea într-un timp record a unui nou acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană.

Boris Johnson îşi rezervă un an, în cazul concretizării divorţului, pentru a semna un nou acord cu Uniunea Europeană, dar experţii în materie afirmă că astfel de negocieri durează de obicei cîţiva ani. Istoricul şi eseistul francez Nicolas Bavarez consideră însă că Marea Britanie mai pregăteşte un “divorţ”, de natură să surprindă chiar mai mult decît Brexit-ul, şi anume un “divorţ de liberalism”.

Într-un articol publicat luni 25 noiembrie 2019 în Le Figaro, Nicolas Bavarez arată că Marea Britanie a anticipat deseori “marile viraje” în materie de politică economică. După al doilea război mondial, de exemplu, britanicii au adoptat primii modelul statului-providenţă. În 1979, doamna Margaret Thatcher, la ora aceea prim-ministru, prin reformele ei, a lansat “ciclul globalizării liberale”. Iar acum, consideră Nicolas Bavarez, legislativele de pe 12 decembrie ar urma să “marcheze revenirea în forţă a statului în economie, precum şi a cheltuielilor publice”. Iar faptul că Boris Johnson intenţionează să investească 26 de miliarde de lire sterline în seviciul naţional de sănătate mai înseamnă o ruptură cu principiul respectării echilibrelor bugetare, atît de mult promovat de Bruxelles.

Eseistul francez scrutează şi programul laburiştilor şi îl consideră chiar şi mai marcat de aspectul social, chiar fără precedent prin ambiţiile sale. Concluzia sa este că Brexit-ul pune în lumină “o schimbare de eră care vizează toate democraţiile”. Citez din articol: “Logica înfruntării dintre o dreaptă convertită la naţionalism şi la etatism, şi o stîngă radicală care a rupt cu social-democraţia marchează de fapt o ruptură cu liberalismul tot mai vizibilă pe ansamblul democraţiilor, începînd cu Statele Unute, unde ea (această ruptură) va structura prezidenţialele din 2020”. Personal mă întreb dacă România participă sau nu la această “schimbare de eră” prin politicile sale, deşi în ceea ce spune Nicolas Bavarez există şi o doză de speculaţie.