Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ursula von der Leyen şi noua sa Comisie europeană “geopolitică”

2019-09-10t104250z_1306490759_rc18d05e1720_rtrmadp_3_eu-jobs_1_0.jpg

 Ursula von der Leyen, noua preşedintă a Comisiei europene.
Ursula von der Leyen, noua preşedintă a Comisiei europene.
Image source: 
REUTERS/Yves Herman

Parlamentul european de la Strasbourg a aprobat miercuri 27 noiembrie, cu o mare majoritate de voturi, viitorul executiv de la Bruxelles. Un executiv european condus pentru prima dată de o femeie, Ursula von der Leyen, şi din rîndurile căruia fac parte 12 femei, un recod absolut pînă la această oră. Noua Comisie europeană urmează să-şi preia efectiv misiunea pe întîi decembrie, iar Ursula von der Leyen a precizat că ea va fi una “geopolitică”.

Sefa executivului se distanţează, în primul rînd, prin această expresie, de predecesorul său Jean-Claude Juncker care punea accentul pe “politică”. În 2014, de exemplu, Jean-Claude Juncker cerea Comisiei europene să fie mai puţin birocratică şi să acorde mai multă importanţă dimensiunii politice. Acest cuvînt, însă, sau mai bine spus acest termen, “politică” s-a cam tocit şi şi-a pierdut prestigiul. Cînd spui “politică” primul lucru care îţi vine în mine nu este nici ideea de competenţă şi nici ideea de viziune, ci mai degrabă tabloul unor interminabile certuri şi manevre de culise. Cînd spui “geopolitică”, însă, totul se schimbă. Acest concept are o bătaie mai multă, sugerează ideea de clarviziune şi aproape că vezi în faţa ta silueta unui lider cu o busolă în mînă, capabil deci să se situeze în spaţiu, să identifice urgenţele şi să indice o direcţie.

Ori, Uniunea Europeană are o mare nevoie în acest moment de clarviziune şi de orientare corectă în spaţiul internaţional. Ursula von der Leyen îşi propune de altfel să-i redea Europei greutatea geopolitică necesară pentru a se putea măsura de la egal la egal cu puteri precum Rusia şi China, şi chiar şi cu un aliat capricios cum este America.

Adresîndu-se deputaţilor noua preşedintă a Comisiei europene a spus următoarele: “Dacă ne facem bine treaba Europa anului 2050 va fi primul contenent care nu va mai polua planeta cu bioxid de carbon, va fi o putere de prim ordin în domeniul industriei numerice, va rămîne economia care reuşeşte cel mai bine să asigure echilibrul dintre piaţa liberă şi protecţia socială, şi va fi deasemenea un lider cu un cuvînt greu de spus în contextul marilor decizii internaţionale.”

Ursula von der Leyen a mai prounţat şi această frază pe care o consider binevenită: “Să ne inspirăm din spiritul optimist şi voluntar de acum 30 de ani care a provocat căderea cortinei de fier.”

Ursula von der Leyen s-a exprimat în trei limbi, în engleză, franceză şi germană, iar la sfîrşit unii deputaţi au ovaţionat-o în picioare. Ea a primit practic sprijinul 461 de deputaţi. 157 au votat împotrivă şi 89 s-au abţinut. Dacă ţinem cont că în luna iulie ea a fost desemnată în fruntea Comisiei europene cu un scor la limită, de fapt cu o majoritate de numai nouă voturi, putem spune că în acest moment ea dispune de un sprijin larg pentru a-şi pune în aplicare programul. Mai rămîne întrebarea dacă ea este şi omul providenţial cu busola geopolitică necesară pentru ca Europa să iasă din numeroasele ei crize. 

Cancelara germană, Angela Merkel, care s-a luptat mult în culise pentru a o impune pe fosta sa ministră a apărării în fruntea Comisiei europene, a făcut o declaraţie destinată poate şi ea să le explice  europenilor ce înseamnă gîndire geopolitică. Angela Merkel le-a cerut membrilor Uniunii Europene să-şi armonizeze politica faţă de China. Cel mai mare pericol astăzi este ca fiecare stat membru al Uniunii Europene să aibă propria sa politică faţă de China, a spus Angela Merkel. China, a reamintit doamna Merkel, reprezintă un sistem total diferit de cea ce construiesc europenii.

Bine ar fi ca noul executiv să aibă instinct geopolitic. Important mi se pare, în acest sens, un semnal intern adresat de Ursula von der Leyen către ţările din Balcani. Uşa Europei rămîne deschisă pentru aceste ţări, a spus Preşedinta Comisiei europene, ceea ce corespunde unor aspiraţii legitime, deşi subiectul riscă să creeze şi tensiuni în interiorul Uniunii Europene.