Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Iran: explozie de revoltă care adînceşte criza dar nu provoacă prăbuşirea regimului

iran-protest-m.jpeg

Proteste la Teheran pe 18 noiembrie 2019.
Proteste la Teheran pe 18 noiembrie 2019.
Image source: 
Nazanin Tabatabaee, WANA (West Asia News Agency), Reuters

Autorităţile de la Teheran afirmă că în Iran a revenit calmul, după o serie de revolte fără precedent din 2009 încoace. Manifestaţiile, tulburările şi violenţele au început pe 15 noiembrie cînd regimul ayatolahilor a anunţat dublarea preţului la carburanţi.

Ce s-a întîmplat cu adevărat în Iran nu se ştie, dar ne putem imagina. Ministrul de interne de la Teheran afirmă că două sute de mii de iranieni au participat la manifestaţiile anti-guvernamentale, dar probabil că numărul lor a fost mult mai mare.

Cotidanul catolic La Croix arată că poliţia iraniană, agenţi în civil, precum şi gardienii revoluţiei islamice au tras cu gloanţe reale în contestatari. Organizaţia neguvernamentală Amnesty International afirmă că 143 de manifestanţi ar fi fost ucişi. Mii de persoane au fost arestate. Ayatolahii au încercat de asemenea să izoleze Iranul de lume prin întreruperea Internetului.

Cei 80 de milioane de iranieni sunt disperaţi, într-un context de criză fără ieşire deocamdată, declară în La Croix un cercetător francez. Sancţiunile americane au agravat penuria, inflaţia este galopantă, represiunea se accentueză. Statul spera să obţină noi surse de finanţare mărind preţurile la benzină într-o ţară în care salariul mediu este de 350 de euro. Dar iranienii nu pot accepta ideea de a plăti dublu benzina cînd ţara lor reprezintă a patra mare rezervă de petrol a lumii. Potrivit cifrelor furnizate de autorităţi, manifestanţii ar fi atacat 731 de bănci, 140 de clădiri publice, 50 de sedii ale poliţiei şi 70 de staţii de benzită.

Regimul denunţă, în logica sa mai veche, un complot extern alimentat de Statele Unite, Israel sau Arabia saudită. Politica preşedintelui american Donald Trump de exercitare a unei “presiuni maxime” asupra Iranului are cu siguranţă reverberaţii pe plan intern, în Iran, dar nu sunt totuşi semne că explozia de furie populară din această lună noiembrie ar fi suficientă pentru a răsturna efectiv regimul integrist.