Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Exterminarea prin foamete în Ucraina în 1932-1933 şi definiţia genocidului

9782246854913-001-t.jpeg

Image source: 
Editura Grasset

“Foametea roşie” se intitulează o carte semnată de Anne Applebaum, tradusă din engleză, apărută recent în Franţa la Editura Grasset. În contextul în care se împlinesc 30 de ani de la căderea comunismului, această carte de 500 de pagini explorează un capitol mai puţin cunoscut de marele public: înfometarea de către Stalin a Ucrainei, în anii 30, o politică soldată cu moartea a cinci milioane de oameni.

În nota sa de prezentare a cărţii Editura Grasset arată că prin această apariţie editorială este “reparată o injustiţie”. Anne Applebaum a adunat un număr impresionant de documente şi mărturii despre ceea ce a fost “o veritabilă exterminare a unui popor organizată de Partidul comunist sovietic sub conducerea lui Stalin”. “Holodomor”, mai este numită această tragedie trăită de poporul ucrainean, ceea ce înseamnă în ucraineană “exterminarea prin înfometare”. La acea oră Stalin dorea să îngenuncheze definitiv Ucraina, dar ţăranii au plătit preţul cel mai mare. Multă vreme occidentalii nici n-au crezut că ororile petrecute în Ucraina au fost adevătare, de exemplu scenele de canibalism… Iar partidele comuniste din Vest au avut grijă şi ele să escamoteze aceste adevăruri.

In cotidianul Le Figaro, istoricul şi scriitorul Jacques de Saint Victor arată că juristul polonez Raphael Lemkin, cînd a creat termenul de “genocid”, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, a avut în minte iniţial această tragedie ucraineană. Dar, mai spune semnatarul articolului, în istoria secolului al XX-lea termenul “genocid” nu a inclus şi ideea exterminării unor clase din motive politice. Mai precis, delegaţia sovietică de la ONU, în 1948, s-a opus ca în definiţia conceptului de genocid să intre şi distrugerea unor grupuri politice. Si aceasta tocmai pentru ca exterminarea “culacilor” (a ţăranilor înstăriţi) din Ucraina să nu poată fi imputată regimului comunist.

Citez din articolul publicat de Le Figaro: “Este meritul cărţii scrisă de specialista în istorie Anne Applebaum de a reveni, în cartea sa, la acest mecanism complex care a condus Uniunea sovietică să comită una dintre cele mai teribile atrocităţi ale secolului al XX-lea, la orchestrarea unei înfometări care a dus a înfricoşătoare scene de canibalism, părinţii devorîndu-şi proprii copii ca să scape de o moarte sigură. (…) Această înfometare din anii 1932-1933 continuă să obsedeze popoarele fostelor ţări satelit ale Uniunii Sovietice”.

Într-un moment cînd, pe fondul unui neo-liberalism care a încercat să se globalizeze, numeroase voci consideră că marxismul rămîne viabil prin unele dintre ideile sale, astfel de cărţi sunt mai mult decît necesare. Ele pun pînă la urmă în evidenţă natura criminală a comunismului, subiect care, cel puţin în Occident, nu interesează marele public.