Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Dosare şi priorităţi pe masa COP25 de la Madrid

cop25.jpg

Antonio Guterres, secretarul general ONU, la Madrid, în ajunul deschiderii COP25, 1 decembrie 2019
Antonio Guterres, secretarul general ONU, la Madrid, în ajunul deschiderii COP25, 1 decembrie 2019
Image source: 
REUTERS/Sergio Perez

Brazilia nu a dorit-o, Chile a renunţat în ultima clipă s-o găzduiască după ce s-a confruntat cu o gravă criză socială. In cele din urmă, la Madrid se deschide, luni COP25, a 25-a Conferinţă consacrată schimbărilor climatice. 196 de ţăi sunt reunite până pe 13 decembrie şi aproape 50 de şefi de state şi de guverne asistă la deschiderea lucrărilor din capitala spaniolă. Dacă pe agenda oficială nu figurează negocieri majore, în culise, timp de două săptămâni, experţii vor pregăti următoarea reuniunea, COP26 de la Glasgow din 2020, an decisiv pentru climă şi biodiversitate.

La COP26 de la Glasgow din noiembrie anul viitor, statele vor trebui să-şi revadă ambiţiile climatice, aşa cum au promis-o la Paris când au semnat în 2015 acordul privind clima. In urmă cu 4 ani, statele au făcut o listă de aşa-zise "contribuţii determinate" (NDC în engleză). E vorba de planuri de acţiune stabilite de fiecare ţară pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Aceste NDC-uri trebuie amplificate în toate sectoarele la orizontul anului 2030 pentru a satisface promisiunile conţinute în acordul de la Paris. Problema este că nicio ţară din grupul G20 - cel al principalelor 20 de state dezvoltate şi emergente din lume - nu şi-a anunţat intenţiile pentru anul viitor la Glasgow. Mai mult de atât, unele, precum Japonia, evocă chiar posibilitatea să nu anunţe ambiţii mai mari.

Apărătorii climei mizează pe Uniunea europeană, al treilea poluator mondial în spatele Chinei şi a Americii. Mulţi speră în rolul de pionier, de "locomotivă", al europenilor în contextul în care SUA s-au retras din acordul de la Paris. Problema este că şi în interiorul celor 28 ambiţiile climatice sunt foarte variate. Pe termen lung, cu greu 24 de state din UE s-au angajat să atingă neutralitatea carbon în 2050. Pe termen scurt şi mediu, doar 8 ţări s-au angajat ca până în 2030 să-şi reducă cu 55% emisiile de gaze cu efect de seră. Intrarea în funcţiune a noii Comisii europene ar putea da un imbold. Intr-adevăr, Ursula von der Leyen, preşedinta noii echipe de la Bruxelles, şi-a însuşit şi ea obiectivul de 55 de procente până în 2030. A repetat-o în discursul ei programatic de miercuri când şi-a exprimat dorinţa de a pune cap de priorităţi "tranziţia spre o planetă mai sănătoasă". Rămâne acum de văzut dacă planul pe care l-a promis, "green deal", care va fi prezentat pe 11 decembrie - adică în plină COP25, va beneficia de investiţii, bugete şi politici publice la înălţimea ambiţiilor.

Acestea fiind zise, ce se va discuta la Madrid în cadrul COP25? Cel puţin două dosare majore. In primul rând, pieţele internaţionale ale carbonului ale căror reguli trebuie renegociate după ce la Katowice, la COP24, nu s-a ajuns la niciun rezultat din cauza blocajului brazilian. Aceste mecanisme există din 2006 şi au fost create de protocolul dela Kyoto. Ele permit să se schimbe sau să se vândă între diversele state reduceri, cote de CO2, de gaze cu efect de seră.

Al doilea dosar pe masă la COP25 este cel legat de "finanţarea pierderilor şi a prejudiciilor". E vorba de impactul schimbărilor climatice la care lumea nu se va putea adapta. De exemplu, ridicarea nivelului mărilor şi consecinţele sale: pierderi de terenuri cultivabile, distrugeri de locuinţe, deplasări de populaţii. Dosarul este sensibil întrucât poate provoca tensiuni între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

In fine, ca în fiecare an, ca la fiecare COP de un sfert de secol încoace, o atenţie specială va fi acordată finanţării. Tările din Nord, adică cele bogate, au promis că vor mobiliza 100 de miliarde de dolari anual până în 2020 ca să le ajute pe cele din Sud, mai sărace, să facă faţă efectelor schimbărilor climatice. Potrivit ultimului raport OCDE - Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică - finanţările sunt în creştere dar nu au atins decât 71 de miliarde în 2017, ultimul an de referinţă.

Dosare şi priorităţi pe masa COP25 de la Madrid