Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Summit NATO: în ciuda divergenţelor aliaţii lansează un apel la solidaritate, unitate şi coeziune

maxresdefault.jpg

Summit NATO 2019
Summit NATO 2019
Sursa imaginii: 
France 24

Summit-ul Alianţei Atlantice găzduit în apropiere de Londra s-a încheiat, în ciuda divergenţelor interne, cu semnarea unei declaraţii comune punînd accentul pe „solidaritate, unitate şi coeziune”. Un alt punct important din acest document este desemnarea Chinei ca o putere care „pune probleme”, sau cu care cele 29 de ţări membre ale Alianţei riscă să intre în rivalitate. De altfel China nu-şi ascunde proiectul de a devenit prima putere militară şi economică, şi de a-şi impune regulile pe plan internaţional.

Acest summit, marcînd 70 de ani de la crearea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost în orice caz foarte puţin festiv sau triumfalist. S-ar spune chiar că aliaţii, care au ieşit victorioşi din războiul rece, trec printr-un moment de mare incertitudine. Iar fraza, poate puţin prea  acidă, pronunţată de Emmanuel Macron, legată de „moartea cerebrală a Alianţei Atlantice” a planat apăsător deasupra participanţilor. Probabil preşedintele Emmanuel Macron s-a întors la Paris răsuflînd uşurat după această reuniune care a început într-o atmosferă extrem de glacială. Potrivit unui jurnalist francez aflat la faţa locului, prima întîlnire dintre delegaţia franceză şi cea americană a fost una foarte crispată: toate maxilarele erau încleştate, toate feţele întunecate...

Donald Trump, în stilul său tăios, l-a admonestat serios pe Emmanuel Macron pentru cuvintele utilizate şi pentru analiza sa, afirmînd, printre altele, că nici o ţară din Europa nu are mai multă nevoie de Alianţa Atlantică decît Franţa. In ce-l priveşte pe Emmanuel Macron, el a adopta un stil demn de generalul Charles de Gaulle şi a spus tot ce avea de spus. Precizez în paranteză că de Gaulle a fost liderul care a retras Franţa din Alianţa Atlantică, în 1966, fiind supărat pe americani, mai precis pe stilul lor de a-şi impune voinţa în cadrul organizaţiei. 43 de ani i-au trebuit apoi Franţei ca să-i treacă supărarea şi să revină în sînul Alianţei, cu anumite condiţii, printre care preluarea unor importante comandamente.

Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Atlantice, a ţinut să precizeze că divergenţele nu sunt o noutate în sînul organizaţiei, şi că de fiecare dată au fost surmontate. În prezent, însă, este evident că unii membri ai Alianţei pur şi simpul nu vorbesc aceeaşi limbă strategică. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, de exemplu, îi consideră kurzii din Siria drept terorişti şi posibili agresori ai Turciei, în timp ce pentru occidentali kurzii sunt aliaţi şi redutabili luptători împotriva jihadismului. După cum transmit agenţiile de presă, Jens Stoltenberg s-a străduit din răsputeri să demineze terenul la această reuniune, deşi la rîndul său la criticat copios pe Emmanuel Macron pentru formula utilizată de el, considerată „insultătoare”.

Donald Trump se întoarce în orice caz la Washington fără să fi cedat nimic, cu excepţia unui gest de curtoazie: l-a invitat pe Emmanuel Macron în maşina sa marţi seară pentru a merge împreună la recepţia dată de Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham.

Încă de la instalarea sa la Casa Albă Donald Trump a declarat că „Alianţa Atlantică” a devenit obsoletă. Cel puţin un lucru foarte grav le reproşează preşedintele american europenilor: că s-au obişnuit cu protecţia americană şi că nu alocă bugete mai mari pentru apărare. Reproş întemeiat de altfel, la care europenii sunt obligaţi să reflecteze, cu atît mai mult cu cît şi Rusia devine un rival „sistemic”, nu doar China. Iar haosul din zona sub-sahariană şi din Orientul Apropiat este un factor de destabilizare a Europei.

Donald Trump a plecat deci fără să cedeze nimic, iar ca un ultim gest de avertisment şi-a anulat conferinţa de presă finală. S-ar părea că decizia este o reacţie la unele ironii făcute la adresa lui de mai mulţi lideri, printre care primul ministru canadian Justin Trudeau şi primul ministru olandez Mark Rutte.  

Cotidianul Le Figaro publică în acest context un articol despre atitudinea ţărilor baltice şi din estul Europei faţă de divergenţele din sînul Alianţei Atlantice. Aceste ţări care au cunoscut o lungă ocupaţie sovietică nu surîd de loc atunci cînd se vorbeşte despre o posibilă „moartea cerebrală” a Alianţei Atlantice. Hohote de rîs s-ar auzi, dacă această moarte cerebrală s-ar produce, doar de la Moscova.