Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce americanii şi-au pierdut influenţa în Irak în timp ce Iranul tot câştigă?

usa_irak.jpg

Fort Bragg, Carolina de nord; trupe americane se pregàtesc sà plece în Orientul mijlociu, 5 ianuarie 2020
Fort Bragg, Carolina de nord; trupe americane se pregàtesc sà plece în Orientul mijlociu, 5 ianuarie 2020
Image source: 
REUTERS/Bryan Woolston

Majoritatea şiită din parlamentul irakian, cu sprijinul premierului de la Bagdad, a votat duminică expulzarea soldaţilor străini din ţară începând cu cei circa 5.200 de militari americani prezenţi acolo. Pentru analişti, acest vot – ce mai trebuie acum şi pus în practică – demonstrează cât de mult au pierdut americanii din influenţă în Irak, ţară pe care au „eliberat-o” în 2003 de regimul lui Saddam Hussein. In paralel, acest vot de la Bagdad arată cât de mare a devenit influenţa Iranului în Irak.

Irakul a fost până acum constrâns să jongleze cu doi aliaţi extrem de influenţi. Pe de o parte cu Statele unite, ţară care de când l-a răsturnat de la putere pe fostul dictator Saddam Hussein în 2003 avea o puternică prezenţă militară la faţa locului. Dealfel, Washington nu doar că a cheltuit sute de miliarde de dolari în Irak în ultimii 17 ani dar a şi pierdut vreo 4.500 de militari. Pe de altă parte, regimul actual de la Bagdad este sprijinit atât politic cât şi economic de Iran, inamicul numărul unu al americanilor.

Acest echilibru fragil a fost răsturnat de elimirarea de către americani a generalului iranian Qassem Soleimani, ucis pe 2 ianuarie pe când se afla în apropierea aeroportului din Bagdad. In timp ce Teheranul promite „răzbunare şi o ripostă militară”, la Beirut, atot-puternicul şef al Hezbollahului libanez pro-iranian, Hassan Nasrallah a cerut aliaţilor Iranului „să-i gonească” pe americani din Irak şi „să atace toate interesele militare americane din regiune: soldaţi, ofiţeri, baze şi instalaţii militare. Irakul trebuie să se elibereze de sub ocupaţia americană” a mai spus Nasrallah.

Zis şi făcut, cel puţin parţial. Votul rezoluţiei din parlamentul irakian care cere plecarea militarilor străini – şi deci, cu precădere, a celor 5.200 de americani – a fost sprijinit inclusiv de premierul de la Bagdad. Culmea, dacă ne reamintim că Adel Abdul Mahdi era în exil pe vremea lui Saddam Hussein şi nu s-a putut reîntoarce în Irak decât după ce americanii pe care vrea să-i gonească acum l-au dat jos de la putere pe fostul dictator în 2003. In urma acestui vot realizat în absenţa opoziţiei sunite şi kurde, decizia finală revine guvernului de la Bagdad. Un guvern contestat de opinia publică şi dealtfel demisionar.

Trump va rămâne în istorie drept preşedintele care a „pierdut” Irakul în faţa in Iranului

In faţa ameninţărilor iraniene, Donald Trump a plusat. Duminică pe reţeaua sa preferată, Twitter, şeful Casei albe a prevenit că orice atac iranian contra unor ţinte americane riscă să facă obiectul unei „riposte disproporţionate”. De asemenea, Trump i-a ameninţat pe irakieni cu sancţiuni „foarte grele” dacă soldaţii americani chiar sunt alungaţi din ţară.

Cum notează editorialistul Pierre Haski de la radioul public France Inter, „dacă cererea parlamentului irakian este pusă în practică, Donald Trump va rămâne în istorie drept preşedintele care a „pierdut” Irakul în faţa inamicului său numărul unu, Iranul”.

Iranul care în ultimii ani şi-a extins considerabil influenţa în Irak, atât politic şi militar cât şi economic. Anul trecut, Irakul şi Iranul au avut schimburi comerciale în valoare de 12 miliarde de dolari şi cifra nu ia în calcul petrolul. Iranul este astfel primul partener comercial al Irakului şi viceversa.

In paralel, puternicile miliţii şiite, în acţiune în ultimele zile contra intereselor americane de la Bagdad, au fost organizate şi finanţate tot de Teheran. Intre timp, suniţii, la putere sub Saddam Hussein, au fost marginalizaţi – şi împinşi în braţele Daech – în timp ce kurzii visează la independenţă.

In mod evident, lupta contra Organizaţiei stat islamic va avea de suferit în urma atacului de vineri. Coaliţia internaţională anti-Daech, condusă de SUA dar din care fac parte o serie de alte ţări printre care şi Franţa, a fost nevoită să-şi suspende acţiunile. In paralel, la Teheran, regimul islamic a hotărât duminică să nu mai respecte limitele acordului nuclear semnat în 2015. In fine, la Teheran dar şi la Bagdad şi Beirut sloganuri ostile se fac tot mai des şi mai tare auzite. Un haos de care fără îndoială că jihadiştii se bucură. Cum notează acelaşi editorialist de la France Inter, „nici pe departe lumea nu a devenit mai sigură aşa cum tot spune de câteva zile administraţie de la Washington”. Iar supralicitările, de o parte şi de alta, între Teheran şi Washington, nu fac decât să aibă un efect nedorit, acela de a încuraja durii din ambele tabere.

 
De ce americanii şi-au pierdut influenţa în Irak în timp ce Iranul tot câştigă?