Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europenii sub "tutela" diplomatică americană

2018-06-09t204527z_1593752740_rc18cee41b30_rtrmadp_3_g7-summit-canada_1.jpg

Donald Trump la reuniunea G7 din iunie 2018
Donald Trump la reuniunea G7 din iunie 2018
Image source: 
Bundesregierung/Jesco Denzel/Handout via REUTERS

Uniunea europeană a deplîns, prin vocea lui Josep Borrel, responsabilul cu politica externă, atacurile cu rachete efectuate de iranieni asupra unor baze din Irak utilizate de coaliţia internaţională. Europenii încearcă să calmeze spiritele pe plan internaţional dar marja lor de manevră în raport cu deciziile luate de Statele Unite rămîne minusculă.

"Europenii nu dispun de marja de manevră militară necesară pentru a se debarasa de tutela americană." Este o concluzie la care ajung doi analişti francezi, Pierre Avril şi Nicolas Barotte, în Le Figaro. De unde şi prudenţa cu care au reacţionat europenii după uciderea generalului iranian Qassem Suleimani, din ordinul lui Donald Trump. Statele Unite, ne explică analiştii citaţi mai sus, furnizează 85 la sută din mijloacele de luptă împotriva jihadismului. Dificil, deci, în aceste condiţii, să critici America şi surprinzătoarele "iniţiative" ale lui Donald Trump.

Dacă acesta s-ar fi consultat cu principalii săi aliaţi europeni, mai mult ca sigur că aceştia l-ar fi sfătuit să nu recurgă la "eliminarea" generalului iranian ("eliminare" este termenul folosit de liderul de la Casa Albă). În absenţa unor astfel de coordonări, însă, europenii nu au de ales decît să se alinieze, fără prea multe comentarii, pe poziţia americană. Pînă şi preşedintele francez Emmanuel Macron, care a încercat în trecut să-l mai tempereze pe Trump, a preferat să se limiteze de data aceasta la nişte declaraţii de circumstanţă, unul din motive fiind că Franţa, angajată că peste patru mii de soldaţi în Sahel, are nevoie de ajutorul american.

In paralel, însă, după cum arată Sylvie Kauffmann în Le Monde, devine tot mai evident "divorţul diplomatic transatlantic". Analista franceză arată în articolul ei că afacerea Suleimani reprezintă un al treilea episod marcant al unei distanţări a europenilor faţă de americani, distanţare începută în 2003 cînd administraţia Bush a decis intervenţia în Irak. Al doilea episod clar al "divorţului" a fost atunci cînd Donald Trump s-a retras din acordul nuclear iranian.

Franţa, Marea Britanie şi Germania sunt obligate să rămînă solidare cu Statele Unite întrucît fac parte din aceeaşi alianţă militară, dar divergenţele în materie de gîndire strategică se adîncesc. Si, în plus, după cum scrie Sylvie Kaufmann, europenii sunt excedaţi de "fanfaronadele intempestive ale lui Trump". Nici starea "de spirit a europenilor, nici dreptul european nu sunt compatibile cu stilul impus de Trump pe plan internaţional", mai putem citi în Le Monde. "Lucidă, dar fără instrumentele puterii, Europa este din nou pusă în faţa contradicţiilor sale".

Această ultimă frază din analiza semnată de Sylvie Kaufmann sună extrem de trist, dar poate că "fanfaronadele" de care vorbea autoarea ar trebui tocmai să-i incite pe europeni să-şi modifice strategiile şi priorităţile începînd chiar din acest an şi să consacre deceniul următor unui obiectiv clar: ieşirea de sub tutela americană.