Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Frédéric Beigbeder revoltat împotriva "dictaturii rîsului"

9782246819233-001-t.jpeg

Image source: 
Grasset

In fiecare an luna ianuarie înseamnă în Franţa o nouă avalanşă de cărţi noi. 481 de romane franceze şi străine vor încerca să-şi facă loc în acest început de an pe standurile librăriilor, după ce toamna trecută 524 de cărţi noi au solicitat atenţia publicului şi a criticilor. Ne oprim în cele ce urmează asupra uneia dintre aceste cărţi care se anunţă deja ca un best-seller, semnată de Frédéric Beigbeder.

"Omul care plînge de rîs" ar putea fi titlul acestei cărţi pe coperta căreia nu figurează însă nici un titlu sub numele autorului, ci doar o imagine, imaginea unui smily, o faţă cu gura mare pînă la urechi, în plin hohot de rîs, şi cu cîte o lacrimă sub fiecare ochi. În interviurile pe care le acordă cu ocazia apariţiei acestei cărţi la editura Grasset, Frédéric Beigbeder se explică pe larg. Trăim sub "jugul lui smily", spune el în paginile revistei Le Point întrebîndu-se de asemenea "de unde vine această necesitate de a comenta pe un ton vesel actualitatea".

El denunţă de fapt abundenţa de momente umoristice în emisiunile posturilor publice de radio şi de televiziune. Un fel de ordin dictatorial, venit de undeva, de la un "comitet central" al mediilor de informare, îi obligă aproape pe oameni să rîdă în toate momentele zile… Chiar şi în momentele cele mai grave, cînd unele emisiuni, de exemplu în cursul dimineţii, analizează evenimentele dramatice ale actualităţii, comentariile alternează cu pastile umoristice… Citez din argumentele lui Frédéric Beigbeder: "Nu am nimic împotriva rîsului. (…) Eu sunt primul dispus să rîdă, dar rîsul trebuie să fie un accident. Atunci însă cînd devine o regulă de la ora 7 dimineaţa la miezul nopţii - şi nu numai pe postul de radio France Inter - înseamnă că suntem confruntaţi cu o serioasă problemă. Întrucît rîsul este amestecat cu părţile serioase, rîsul va distruge părţile serioase."

Scriitorul francez nu se referă în mod accidental la postul de radio France Inter, unul dintre cele mai ascultate din Franţa. Pentru că noul său roman îşi are sursa în experienţa sa de la France Inter unde în urmă cu trei ani era prezent la antenă dimineaţa cu o "pilulă umoristică". Pe data de 15 noiembrie 2018 însă a intervenit un incident: Frédéric Beigbeder a venit la emisiune obosit şi fără text scris… El are de multă vreme în Franţa aura unui scriitor monden, pasăre de noapte, căruia îi plac barurile, cluburile şi tot felul de aventuri excentrice… Toate acestea sunt descrise de altfel şi în romanul său. Prestaţia sa de pe 15 noiembrie 2018 a fost însă de un penibil fără margini.

Imi amintesc eu însumi acel moment cînd Frédéric Beigbeder încerca să improvizeze. El s-a scuzat că nu mai avea textul întrucît l-ar fi pierdut într-un taxi după ce ieşise la ora trei dimineaţa dintr-un bar, dar a ţinut să precizeze că scrisese ceva cu totul extraordinar despre manifestaţiile vestelor galbene… Animatorii principali ai emisiunii dintre ora 7 şi ora 9, Nicolas Demorand et Léa Salamé au fost sideraţi în acele minute lungi şi se gîndeau cred la cei şase milioane de francezi care îi ascultau. Lui Frédéric Beigbeder i s-a anulat contractul cu France Inter chiar în acea dimineaţă, de aceea romanul său publicat acum apare ca un fel de răzbunare faţă de  animatorii acestui post de radio şi faţă de direcţia sa.

Frédéric Beigbeder are, fără îndoială, un mare talent literar, inclusiv acela de a se considera victimă, deşi pe de o parte el serveşte sistemul pe care îl denunţă pe de altă parte…

În interviul acordat revistei Le Point el scrutează însă fără menajamente actualitatea şi, denunţînd "dictatura rîsului", critică şi faptul că astăzi, în multe ţări din lume, "clovnii" au ajuns la putere. El se referă la Statele Unite, la Marea Britanie, la Brazilia, la Ucraina, la Slovenia, la Italia… Inutil să mai precizez cine sunt "clovnii" politici şi mediatici la care se referă Beigbeder.   

Citez din nou din interviul său: "Rîsul poate fi un instrument de libertate, dar cu cei care sunt acum pe scenă nu am impresia că lucrurile merg spre mai multă libertate. Avem de-a face mai degrabă cu un rîs violent. Un rîs al răfuielilor. Cel al lui Joker…"