Franţa: problema radicalizării islamiste în aparatul de stat

Luni 3 februarie un individ de 19 ani care se înrolase în armată doar cu două luni în urmă a atacat cu cuţitul postul de jandarmi dintr-o comună din regiunea Moselle, din estul Franţei. El şi-a precedat gestul printr-un apel telefonic şi ameninţarea că va face un „carnaj” în numele organizaţiei Stat islamic. Atacatorul nu a apucat să-şi ducă la bun sfîrşit proiectul (şi poate că dorea de fapt să-şi găsească moartea): în momentul în care s-a repezit cu cuţitul asupra unui jandarm acesta din urmă i-a tras două gloanţe în burtă. Poate că de pe patul său de spital, unde se află acum, jihadistul amator le va putea spune mai multe anchetatorilor despre motivaţiile sale.

Acest atac readuce în orice caz în actualitate problema delicată a radicalizării în cadrul aparatului de stat. Reamintesc că pe 3 octombrie anul trecut patru poliţişti au fost ucişi de un coleg radicalizat în chiar incinta Prefecturii pariziene. Cu şase luni în urmă un raport parlamentar lansa un semnal de alarmă în Franţa în legătură cu multiplicarea semnelor de radicalizare în cadrul diverselor servicii publice. Mai rămîne însă întrebarea: cum poate fi evaluat gradul de radicalizare, după ce semne (pentru că uneori ele sunt inexistente) şi cum trebuie procedat pentru izolarea respectivelor „elemente”?

80 000 de persoane, de exemplu, au acces în Franţa în zone cu regim special în materie de securitate, cum ar fi aeroporturile. Nu este uşor deci de scrutat viaţa fiecărui astfel de angajat, pentru a vedea dacă nu cumva începe să meargă mai des la moscheie, dacă nu cumva începe să se vadă sistematic cu imami radicali sau să consulte site-uri care incită la ură pe Internet. Le Figaro arată că la aeroportul Roissy Charles de Gaulle 80 de persoane sunt puse sub urmărire datorită evidentei lor radicalizări.

Potrivit unor specialişti, cluburile de sport sunt locurile unde fenomenul radicalizării este cel mai vizibil şi intens. Pe locul al doilea se află zona asociativă, pe locul al treilea locurile de cult şi pe locul al patrulea închisorile. Statisticile oficiale pun în lumină faptul că 12 la sută dintre indivizii radicalizaţi au fost de fapt atraşi de partea islamului radical în timp ce făceau sport în diverse centre şi cluburi. Iar unii dintre aceşti sportivi au şi titluri de campioni, ceea ce le sporeşte influenţa în rîndurile tineretului.

La sfîrşitul anului trecut a apărut în Franţa, la Editura Artilleur, o carte scrisă de doi buni cunoscători ai fenomenului integrist, Alexandre del Valle şi Emmanuel Razavi. Cartea se intitulează „Proiectul: strategia de cucerire şi de infiltrare a Fraţilor musulmani în Franţa şi în lume”.

Ar fi greşit, spun cei doi cercetători, să credem că Fraţii musulmani, sau Frăţia musulmană, cum li se mai spune, ar fi la originea unui complot, că altfel spus ar complota pentru a controla lumea. De fapt, tot demersul lor este pe faţă. Citez din textul de prezentare a cărţii: „Tot aşa cum a fost cazul cu cele mai teribile proiecte totalitare, de la Lenin la Hitler şi la Mao, totul este scris în textele fondatorilor, totul este anunţat negru pe alb. Trebuie doar să le citim şi să facem efortul de a le înţelege”.

Autorii cărţii arată că democraţiile se află în faţa unei ofensive globale a islamismului, ofensivă care este gîndită în ţări precum Qatar sau Turcia, iar unul dintre centrele acestei ofensive se află acum în Franţa. Prin strategiile lor, de infiltrare, de victimizare, de manipulare, de revendicare a drepturilor omului, islamiştii vor de fapt să radicalizeze întreaga lume musulmană şi dincolo de ea, în vederea instituirii unui califat mondial. Incredibil şi grotesc în acest context este faptul că elitele ţărilor democratice cad în capcana acestor strategii de unde şi orbirea mai generală a Occidentului în faţa acestui gigantic pericol, comparabil cu nazismul şi comunismul.