Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Filmul „Parazit” - un semnal de alarmă în privinţa inegalităţilor din lumea de azi

063_1205167072_0.jpeg

Triumf pentru sud-coreeanul Bong Joon-ho la Hollywood: Oscar pentru cel mai bun regizor şi pentru cel mai bun film
Triumf pentru sud-coreeanul Bong Joon-ho la Hollywood: Oscar pentru cel mai bun regizor şi pentru cel mai bun film
Image source: 
KEVIN WINTER / GETTY IMA

Filmul „Parazit” al regizorului sud coreean Bong Joon-ho intră în istoria celei de-a 7-a arte ca fiind primul lung metraj într-o limbă străină căruia i se decernează premiul suprem la Hollywood, Oscar-ul pentru cel mai bun film. Hollywood-ul transmite şi un mesaj planetar odată cu această recompensă, pentru că filmul vorbeşte despre inegalităţile crescînde dintre cei săraci şi cei bogaţi. În contextul campaniei pentru prezidenţialele din Statele Unite, mesajul Hollywood-ului are şi o rezonanţă internă, întrucît lui Donald Trump i se reproşează că i-a favorizat, mai mult decît oricare dintre predecesorii săi, din punct de vedere fiscal pe cei bogaţi.

„Parazit” este povestea unei familii sud-coreene sărace care se infiltrează în serviciul unei familii sud-coreene bogate. În final această familie bogată este masacrată cu sălbăticie de familia săracă. Filmul este în acelaşi timp o satiră şi o fabulă socială, de altfel regizorul, Bong Joon-ho, a studiat sociologia înainte de a deveni cineast. Bine ar fi ca succesul mondial al acestui film, care a primit anul acesta recompensa supremă şi la Festivalul de la Cannes, să poată avea un impact asupra conştiinţelor şi să contribuie la reducerea inegalităţilor. De altfel, în special din 2008 cînd a izbucnit criza subprimelor în Statele Unite cu efecte în întreaga lume, s-au multiplicat analizele şi cărţile dedicate acestui fenomen: adîncirea inegalităţilor pe planetă. Aceste inegalităţi fiind în primul rînd economice dar şi de altă natură: sociale, sanitare, culturale, ecologice…

Gabriel Zucman, un economist francez care lucrează în State Unite tocmai a publicat o carte intitulată „Triumful injustiţiei. Bogăţie, evaziune fiscală şi democraţie”. Printre altele el arată că Statele Unite sunt ţara puternic dezvoltată în care inegalităţile au crescut cel mai mult din anii 80 încoace. Invitat să acorde mai multe interviuri mediilor de informare franceze, Gabriel Zucman lansează un serios avertisment: inegalităţile, spune el, vor distruge treptat şi democraţia. Atunci cînd bogaţii devin tot mai bogaţi dar creşte şi nivelul de trai al categoriilor sociale modeste, situaţia ar fi încă suportabilă. Numai că acum, explică economistul francez, globalizarea i-a favorizat în primul rînd pe cei bogaţi, care plătesc impozite mai puţine, în timp ce păturile sociale modeste sunt confruntate cu presiuni fiscale multiple. Personal aş spune că mişcarea vestelor galbene în Franţa, izbucnită în octombrie anul trecut, este o expresie a acestei exasperări resimţită de oameni care nu sunt şomeri, care lucrează mult, care cîştigă puţin, şi care nu reuşesc să trăiască decent din veniturile lor.

În privinţa inegalităţilor de pe planetă, tabloul este extrem de complex. Există inegalităţi în interiorul fiecărei ţări dar şi inegalităţi între ţări, precum şi între regiuni ale globului. Deseori se vorbeşte despre emisfera nordică, bogată şi prosperă, şi emisfera sudică, săracă sau în curs de dezvoltare. Paradoxul este că majoritatea resurselor naturale abundente nu se află în ţările bogate din nord ci în ţările nedezvoltate şi „sărace” (la nivel de venit pe cap de locuitor) din sud. Sub diferite forme, de exemplu modelul economic care privilegiază libera circulaţie a capitalurilor şi a mărfurilor, ţările bogate din nord continuă să exploateze resursele celor din sud. Iar dacă s-ar pune problema ca într-o zi întreaga populaţie de pe glob să consume tot atît cît un occidental şi să adopte acelaşi stil de viaţă, ar mai trebui resursele a încă două sau trei planete precum Terra pentru a mulţumi pe toată lumea. 

Filmul lui Bong Joon-ho nu sugerează nici o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor de pe planetă. El dă doar de înţeles că într-o bună zi cei săraci s-ar putea să se răzvrătească şi să se răzbune recurgînd la masacre bestiale. După actualul „triumf” al injustiţiilor ar putea urma un „triumf” al „haosului”, avertizează Bong Joon-ho. Prin filmul său el se vrea un lansator de alertă, fără să fie primul care o face. Lista artiştilor care tot avertizează, prin filme bune sau foarte bune, că lumea este prost făcută, se lungeşte an de an. Dar strigătele lor de alarmă sunt aspirate şi deturnate în general de industria de divertisment.