Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


La ce să ne aşteptăm în China după epidemia de coronavirus?

w980-p16x9-bdc97e05270f5a9ffb2420d68800e93e156b2908.jpg

Panou indicînd că vizitarea Cetăţii Interzise de la Pekin este suspendată din cauza epidemiei de coronavirus (4 februarie 2020).
Panou indicînd că vizitarea Cetăţii Interzise de la Pekin este suspendată din cauza epidemiei de coronavirus (4 februarie 2020).
Image source: 
AFP

Există indicii că epidemia de coronavirus din China ar fi pe cale de a se stabiliza, iar unii editorialişti se întreabă dacă regimul autoritar al preşedintelui Xi Jinping va ieşit întărit din această criză sau dacă nu cumva se va vedea obligat, pentru a stopa criticile, să accepte noi reguli de „transparenţă”. Se mai pune şi întrebarea dacă într-o democraţie s-ar fi putut acţiona mai eficient împotriva unei astfel de epidemii decît într-un regim autoritar.

Încep cu a doua întrebare. În mod evident, într-o democraţie informaţiile privind apariţia unui nou virus ar fi devenit publice mult mai repede. Si în consecinţă populaţia ar fi fost avertizată să se protejeze imediat după apariţia primelor cazuri de infecţie, sau după primele cazuri mortale. Este greu de crezut însă că în ţări precum Franţa, sau Germania, sau Statele Unite, doar printr-un simplu ordin venit „de sus” ar putea fi blocate oraşe întregi şi puşi în carantină milioane de oameni.

În nici un caz într-o democraţie apariţia unui virus nu ar fi fost instrumentalizată politic. Pentru că în China, prin unele măsuri drastice şi foarte mediatizate, regimul a vrut de fapt să arate şi cît este de puternic, din punct de vedere economic dar şi în ce priveşte capacitatea sa de a impune disciplina şi de a controla populaţia. Informaţia că autorităţile au construit în numai zece zile un spital cu o mie de paturi a făcut ocolul pămîntului. În paralel cu eforturile lor de a opri epidemia autorităţile au lansat şi mesaje subliminale de genul „vedeţi de ce suntem noi în stare?” sau „aţi putea voi, în democraţiile voastre, să fiţi mai eficienţi”?

In legătură cu scenariul unei posibile modificări de comportament din partea conducerii chinezi, în sensul unei mai mari transparenţe, după ce va fi învins virusul, nimeni nu-şi face mari iluzii. Liderii chinezi ştiu să tragă concluziile care se cuvin, în favoarea lor, după fiecare criză de acest gen, că e sanitară sau socială. Ei îşi mai amintesc poate şi de ceea ce a mărturisit la un moment dat Mihail Gorbaciov, inţiatorul politicii de glasnost (de ieşire din opacitatea politică) în fosta Uniune Sovietică. Originea prăbuşirii edificiului sovietic trebuie căutată la Cernobîl, cînd a explodat una din centralele nucleare de acolo, pe 26 aprilie 1986, şi cînd populaţia sovietică a aflat doar după cîteva zile, din surse străine, că era confruntată cu o catastrofă… Cam aceasta a fost analiza lui Gorbaciov.

Chinezii vor şti deci să procedeze în aşa fel încît criza de coronavirus să nu fie „Cernobîlul” lor. Iar dacă totuşi vor adopta cîteva măsuri de tip „glasnost” după această criză, principalul motiv ţine de legăturile lor economice complexe cu întreaga lume. „Cînd China tuşeşte întreag lume răceşte” - este titlul unui articol apărut în New York Times, un titlu care spune multe despre rolul pe care îl joacă în prezent China în economia lumii. În 2003 epidemia de Sras nu a perturbat mai de loc economia mondială ne explică editorialistul Peter S. Goodman. Între timp însă China a cîştigat teren, s-a impus în schimburile comerciale ca un actor major, a devenit a doua economie mondială şi începe chiar să impună reguli noi pe planetă…

Rapiditatea şi eficienţa cu care China a acţionat după ce şeful suprem a decis că este cazul să alerteze comunitatea internaţională ţin mai degrabă de aceste motivaţii economice.