Siria şi Turcia, riscul unui război frontal la Idlib

Idlib înseamnă o concentrare de trei milioane de oameni şi o regiune controlată în special de grupuri jihadiste sprijinite însă de Turcia. În jur de 700 000 de persoane se află în prezent în plin exod spre graniţa cu Turcia, dar Ankara refuză să primească noi refugiaţi. De reţinut că trei milioane cinci sute de mii de sirieni se află deja pe teritoriul turc. Si mai grav este faptul că în ultimul timp au avut loc schimburi de focuri între forţele siriene şi forţele turce. Săptămîna trecută Ankara anunţa pierderea a opt militari, luni 10 februarie ar fi fost ucişi alţi cinci soldaţi turci. Ankara pretinde că ar fi ripostat puternic şi că o sută de soldaţi sirieni ar fi fost ucişi.

In mod normal în această regiune ar fi trebuit să fie menţinută o încetare a focului negociată personal de preşedintele rus Vladimir Putin cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, în 2018, la Soci. Dacă aceşti doi lideri au multe interese comune, printre care şi dorinţa de a dezorganiza şi slăbi pe cît posibil Uniunea Europeană, alianţa lor nu este însă una de natură profundă şi durabilă. Recep Tayyip Erdogan a sperat, în toţi aceşti ani de cînd se derulează războiul civil din Siria, că Bachar al-Assad şi clanul său şiit se vor prăbuşi. Turcia se vedea foarte bine în rolul de putere hegemonică, cu ajutorul suniţilor, într-o ţară care a făcut parte din Imperiul Otoman între 1516 şi 1920.

In prezent regimul de la Damasc controlează 70 la sută din teritoriul naţional, iar bătălia pentru Idlib înseamnă practic ultima ofensivă a lui Bachar al-Assad pentru a se putea declara din nou stăpîn în Siria. Ceea ce, cu ajutorul ruşilor, probabil că va reuşi, dar va fi stăpîn pe o ţară din care jumătate din populaţia de dinainte de 2011 a fugit.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan s-a arătat foarte vehement în contextul acestei noi escaladări a violenţelor. El a declarat în primul rînd că va continua operaţiunile de securizare a frontierei şi că nu îi va abandona pe „fraţii” de la Idlib. Preşedintele turc l-a mai somat practic pe Vladimir Putin să nu se amestece în această înfruntare cu regimul de la Damasc. Turcia mai reproşează Rusiei că nu şi-a respectat angajamentele luate în urma unor negocieri de pace desfăşurate în 2017 în Kazahstan. Cotidianul Le Monde, care reia mai multe dintre declaraţiile lui Recep Tayyip Erdogan, arată că acesta a ridicat tonul într-o manieră neobişnuită. El a avertizat chiar că îi va sprijini pe ucrainenii aflaţi în conflict cu Rusia, a amintit că Turcia nu a recunoscut anexarea Crimeii de către ruşi, şi îi cere răspicat Moscovei să aleagă între Ankara şi Damasc.

De mai multe ori comentatori occidentali au semnalat faptul că Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan, cînd se întîlnesc şi dau împreună conferinţe de presă, exgerează în ce priveşte soliditatea relaţiilor dintre ei şi a aşa-zisei prietenii care îi leagă. Pactul lor este unul „faustian”, mai arată le Monde. Pentru Uniunea Europeană şi Statele Unite situaţia are ceva dintr-o dilemă. Europenii, în orice caz, nu au interes să sprijine, în contextul acestui conflict complicat, nici Moscova, nici Ankara şi nici Damascul. Bachar al-Assad nu poate fi sprijinit din motive morale, iar Moscova şi Ankara din motive geopolitice.