Alegeri Iran: Conservatorii caută să obţină puterea pe toate planurile

În marile oraşe oamenii nu vor să meargă să voteze. Populaţia este tot mai nemulţumită de actuala politică din ţară.

În noiembrie 2019 au avut loc manifestaţii mai peste tot în ţară după ce un avion ucrainean cu 176 de oameni la bord a fost doborât de Teheran. Incidentul a avut loc la câteva ore după ce Iranul a atacat două baze militare americane din Irak şi asta după ce armata americană l-a asasinat la Bagdad pe generalul iranian Qassem Soleimani.

Revenind la alegerile de acum, 75% dintre deputaţii moderaţi nu mai pot candida pentru un nou mandat ceea ce înseamnă că ar putea creşte numărul ultraconservatorilor care vor intra în parlament. Susţinătorii regimului vor ieşi la vot – este vorba de aproximativ 30% din populaţie. Dar nu va fi şi cazul clasei sociale de mijloc, ce locuieşte în marile oraşe.  

Nu vor vota, cel mai probabil, nici cei care au ieşit în stradă la finele lui 2019 pentru a protesta după ce preţul carburantului a fost mărit. Potrivit ONG-ului Amnesty International, mai bine de 300 de persoane au fost ucise de forţele de ordine în manifestaţiile de atunci.

Sărăcia a determinat contrabanda – fenomen estimat undeva între 10 şi 20 de milioane de litri de combustibil traficat pe zi. Acesta este în mare parte transportat în Pakistanul vecin, unde carburantul este vândul mult mai scump. Contrabanda a fost susţinută şi de o scădere a rialului, ca urmare a sancţiunilor economice restabilite de Statele Unite, în 2018, după retragerea din acordul nuclear semnat în 2015.

Inflaţia este de peste 40% în Iran, potrivit Fondului Monetar Internaţional iar economia s-a diminuat cu 9% urmând să afişeze 0% creştere în 2020.

Consiliul Gardienilor este dominat de ultraconservatori. El a avut mereu misiunea de a selecţiona candidaţii dar mulţi observatori au constatat că eliminarea celor cu alte viziuni politice a luat o proporţie considerabilă. În prezent, vocile critice la adresa regimului nu au fost acceptate pentru a participa la scrutin, observă Thierry Coville, cercetător şi specialist în Iran.

Numeroşi observatori se aşteaptă la un eşec al alianţei de guvernare, formată din moderaţi şi reformatori.

Preşedintele Hassan Rohani este slăbit politic şi se îndreaptă, cel mai probabil, spre sfârşitul mandatului. Primul mandat l-a obţinut în 2013 iar al doilea în 2017. Alagerile de acum pot fi şi un semn pentru ceea ce se va întâmpla la scrutinul prezidenţial din 2021.  

Pe 8 mai 2018, America lui Donald Trump anunţa ieşirea din acordul privind programul nuclear iranian. Obiectivul Casei Albe, afişat iniţial, era de a constrânge Teheranul să accepte o limitare a activităţilor nucleare. Iranul a respectat într-o primă fază restricţiile impuse de Statele Unite în speranţa că restul statelor semnatare – Franţa, Marea Britanie, Germania, Uniunea Europeană, China şi Rusia vor continua să o ajute în această chestiune. Dar, la un an de la retragerea americană, regimul iranian a început seria anunţurilor de emancipare acuzând Europa că nu o ajută deloc.

Iranul a tot anunţat că îşi reia activităţile de îmbogăţire cu uraniu, la fiecare etapă autorităţile subliniau că decizia lor era reversibilă. În acest stadiu, inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică îşi pot continua munca în Iran.

Criza economică a determinat o penurie de medicamente şi de material medical. 

Franţa, Germania şi Marea Britanie s-au declarat determinate să salveze acordul iar la începutul lui 2019 au anunţat că au conceput un mecanism financiar prin intermediul căruia este posibil schimbul comercial cu Iranul. Un an mai târziu, nicio tranzacţie nu a fost realizată prin intermediul acestui mecanism. Iranienii acuză Europa că au cedat presiunilor Statelor Unite.

În schimb, autorităţile elveţiene au decis să se concentreze pe partea umanitară şi au livrat la finele lui ianuarie au prim lot de medicamente în valoare de 2,3 milioane de euro.