Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Coronavirus: cum să vedem şi „jumătatea plină a paharului”

2020-02-26t230437z_1848573776_rc2n8f9izyps_rtrmadp_3_china-health-belgium_0.jpeg

OMS  a declarat pandemie de coronavirus!
OMS a declarat pandemie de coronavirus!
Image source: 
REUTERS/Yves Herman

În China preşedintele Xi Jinping declară că ţara sa a „învins” virusul, dar Europa este mai puţin triumfalistă pentru moment. În Franţa preşedintele Emmanuel Macron li se va adresa, joi 12 martie, în mod solemn concetăţenilor săi prin intermediul televiziunii, probabil pentru a anunţa noi măsuri stricte în vederea frînării epidemiei. De la Bruxelles preşedinta Comisiei europene Ursula von der Leyen vrea să-i liniştească pe europeni în privinţa unei posibile „instabilităţi economice”. Europa va mobiliza 25 de miliarde de euro în acest sens. Criza sanitară legată de Covid-19 s-ar putea deci să atingă punctul ei maxim abia în săptămînile următoare. Dar unii comentatori încercă deja să vadă şi „jumătatea plină a paharului”.

Expresia a fost utilizată de un editorialistul Gérard Biard, redactorul şef al publicaţiei satirice Charlie Hebdo. Sigur, Covid-19 a provocat un haos general şi a adus pierderi enorme în sectoare precum turismul sau transporturile. Toate aceste aspecte, precum şi victimile umane, formează „jumătatea goală a paharului”. Jumătatea plină, însă, potrivit lui Gérard Biard, constă în reducerea poluării pe planetă, şi încă într-o manieră spectaculoasă.

Ceea ce au observat în Statele Unite şi specialiştii de la NASA, cu ajutorul sateliţilor: norul toxic care de obicei se întindea pe mari porţiuni deasupra Chinei s-a rarefiat, s-a micşorat, în unele zone a dispărut. Si nu este de mirare. Cînd atelierul lumii se opreşte pentru o lună sau două (mă refer la China), circulă mai puţine maşini, mai puţine avioane, mai puţine vapoare. Iar planeta respiră mai bine. Pentru perioada ianuarie / februarie poluarea a scăzut în China, faţă de anul trecut, cu procente cuprinse între 30 şi 50 la sută, se afirmă din surse demne de încredere.

Nimeni nu neagă, mai scrie Gérard Biard, că în unele ţări vor începe să lipsească pe piaţă produse importate de obicei din China, de la baterii electrice la piese de schimb pentru maşini, de la componente electronice la articole ieftine de vestimentaţie. Dar n-ar trebui oare ca în contextul acestei crize sanitare europenii să reflecteze tocmai la o nouă strategie pentru a nu mai depinde atît de mult de China? Mesaje în acest sens vin şi din alte direcţii, dinspre alţi editorialişti. În ce priveşte Franţa, în acest moment industria de lux este în doliu.

Anual, două milioane două sute de mii de turişti chinezi vin pe teritoriul Hexagonului şi cumpără masiv parfumuri, şampanie şi saci marca Vuitton. Dar n-ar fi oare momentul ca restul lumii să reflecteze la un „un sistem economic mai puţin absurd”? se întreabă tot Gérard Biard. China reprezintă 12 la sută din comerţul mondial, consumă 50 la sută din producţia mondială de metale, 15 la sută din cea de petrol şi fabrică 95 la sută din bateriile aflate în comerţ. Ironia sorţii, mai spune editorialistul de la Charlie Hebdo, „fanaticii economiei ultracapitaliste s-au rugat cu frenezie în ultimul timp pentru supravieţuirea regimului comunist din China”…  Nu este deci absurdă lumea în care trăim?

Un alt editorialist, în Le Figaro, li se adresează francezilor şi le cere ca măcar acum să dea şi ei dovadă, pentru eradicarea epidemiei, de puţină „disciplină”. Dacă în China ordinele au venit de sus şi nimeni nu a crîcnit, dacă Italia s-a pus şi ea în carantină iar italienii au acceptat tacit, francezii s-ar putea, cum sunt ei în general revoltaţi, să nu se supună unor reguli prea constrîngătoare… Editorialistul Philippe Gélie, care îşi cunoaşte fără îndoială bine compatrioţii, le cere deci francezilor să fie „raţionali şi disciplinaţi” şi măcar în perioada aceasta, cît proliferează virusului, să se arate mai puţin revoluţionari, să renunţe la apetitul lor legat de manifestaţii…

Citez din articolul lui Philippe Gélie: „Covid-19 acţionează ca un revelator în privinţa caracterului unei naţiuni şi a conducerii sale: autoritar în China pasionat în Italia, disciplinat în Japonia şi Coreea de sud...”. În Franţa, executivul, care îi cunoaşte şi el bine pe francezi, a ezitat deci pînă acum să ia măsuri precum în China, Italia sau Coreea de sud, întrucît francezii sunt capabili, chiar şi în context de epidemie, să nu renunţe la libertăţile lor şi la stilul lor de viaţă contestatar.