Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Războiul împotriva virusului: prima „bătălie” pierdută de Europa

corona-france.jpeg

Duminică 15 martie mii de parizieni s-au plimbat pe cheiurile Senei ca şi cum epidemia de coronavirus nu ar exista
Duminică 15 martie mii de parizieni s-au plimbat pe cheiurile Senei ca şi cum epidemia de coronavirus nu ar exista
Image source: 
France 24

Ar fi trebuit Europa să fie mai reactivă pentru a bloca coronavirusul la frontierele ei? Ar fi putut ea să fie mai eficientă, să  asigure o coordonare mai bună a eforurilor în vederea protejării populaţiei în faţa epidemiei? Iată cîteva întrebări care se pun tot mai des în prezent, într-un moment cînd tot mai multe ţări membre ale Uniunii Europene au decis practic punerea în carantină a populaţiei şi reducerea drastică a tuturor activităţilor.

Şi în Franţa, ca şi în alte ţări, mai mulţi responsabili politici şi din domeniul sănătăţii au recurs la teremenul „război” pentru a sublinia gravitatea momentului. Ne aflăm în război împotriva virusului Covid-19, cam aceasta este expresia utilizată. Ori, apare tot mai evident că în contextul acestui război, Europa a pierdut prima bătălie. Eficacitatea Europei va devenit vizibilă cu siguranţă în etapele următoare, de exemplu cînd va trebui relansată economia. Pentru moment, însă, Europei i se aduc mult mai multe reproşuri decît elogii.

O face, de exemplu, Gianluca Di Feo, redactorul şef adjunct al cotidianului italian La Repubblica, într-un articol publicat la sfîrşitul săptămînii trecute în Le Figaro. El spune că italienii resimt amărăciune şi furie faţă de o Europă care i-a lăsat singuri în faţa epidemiei, şi denunţă, citez, „falimentul moral” al instituţiilor europene. Mai precis, în momentul în care virusul a început să se extindă masiv în Lombardia, guvernul italian a cerut Bruxelles-ului ajutorul pentru a obţine „măşti, mănuşi de cauciuc, ochelari din plastic”. Cum a reacţionat Europa la această cerere minimă şi legitimă? Ne spune tot jurnalistul italian: „Solicitările Italiei au rămas fără răspuns. Franţa şi Germania au închis frontierele pentru aceste produse, interzicînd astfel exportarea lor, şi astfel ne-au transmis un semnal neliniştitor, am înţeles că nici un sprijin concret, nici măcar minim, nu va veni de la Bruxelles”.

Olivier Véran, ministrul francez al sănătăţii, a explicat duminică seară pe mai multe platouri de televiziune, ce înseamnă un „război”. Un război presupune organizare, disciplină şi convertirea economiei pentru atingerea scopului comun: victoria asupra inamicului. Ori, toate aceste trei elemente au fost absente în contextul primei bătălii de care vorbeam mai sus.

Europa occidentală este una dintre primele industrii militare din lume. Ea ar fi putut să-şi reconversească doar parţial economia, încă de la sfîrşitul lunii ianuarie cînd a devenit evident că virusul debarcă în Europa, pentru a fabrica masiv măşti, mănuşi şi dispozitive medicale pentru bolnavii care trebuie plasaţi sub respiraţie artificială… Această adaptare industrială la logica „războiului” împotriva epidemiei nu s-a produs însă destul de repede, dar poate că va avea loc acum, cu preţul multor vieţi omeneşti deja sacrificate. Nici în materie de organizare Europa nu a excelat, deşi liderii europeni au discutat (videoconferinţele încep să devină o rutină). Iar în ce priveşte disciplina, ea este variabilă de la ţară la ţară. Iar nota cea mai proastă, în prezent, la acest capitol, o au francezii care week-end-ul trecut au ieşit cu sutele de mii la soare şi la plimbare deşi executivul a anunţat măsuri fără precedent de „distanţare socială” şi a cerut insistent populaţiei să rămînă acasă…

Preşedintele Emmanuel Macron li s-a adresat partenerilor săi europeni aducînd, printre altele, şi următoarele argumente: „Pentru a face faţă coronavirusului, forţa noastră constă în unitatea noastră. Lansez un apel în direcţia partenerilor europeni pentru o acţiune urgentă în vederea coordonării măsurilor sanitare, a eforturilor de cercetare şi pentru un răspuns economic comun în faţa epidemiei”. 

Apel clar, dar răspunsurile nu sunt clare. Aceasta şi pentru faptul că sănătatea nu face parte, în mod oficial, din competenţele comunitare, ea este lăsată în seama fiecărui stat în parte, Comisia europeană poate doar să intervină ca sprijin. Dar epidemia de coronavirus va fi poate o lecţie importantă pentru viitor, pentru regîndirea raporturilor dintre Uniunea Europeană şi protejarea sănătăţii europenilor.