Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Covid-19: „firul de nisip” imprevizibil care a blocat maşinăria globalizării

comment-on-sen-sort.jpg

Image source: 
Le Point

„Comment on s’en sort”. Cum să scăpăm - cam aşa am putea traduce titlul de pe coperta celui mai recent număr al revistei Le Point, de fapt titlul unui vast dosar dedicat epidemiei de coronavirus. Numeroase personalităţi din diverse domenii sunt invitate să-şi exprime părerea, într-un moment cînd ieşirea din tunel nu este încă vizibilă, decît, poate, în China. În ultimele zile însă a fost semnalat un nou val de contaminări în cîteva ţări asiatice care păreau să fi depăşit criza sanitară. Numeroase publicaţii din Franţa îi solicită în prezent şi pe scriitori să analizeze această criză sanitară globală din lumea globalizată, în speranţa că vor putea fi trase unele concluzii pentru viitor.

Deţinătoarea premiului Nobel pentru economie pe anul trecut, Esther Duflo, care s-a remarcat cu studii legate de fenomenul sărăciei, merge cu analiza sa oarecum împotriva curentului şi refuză să pună pandemia pe seama globalizării. Mişcările de populaţie există dintotdeauna, spune ea, deci este inutil să considerăm că trebuie pusă la zid în primul rînd globalizarea. În schimb, Esther Duflo avertizează că actuala criză sanitară va avea consecinţe economice care s-ar putea să dureze multă vreme, poate cîţiva ani. Citez din intervenţia sa în revista Le Point: „Cînd vom fi gata să ne întoarcem la muncă, peste cîteva luni, vom descoperi că nu vom avea unde să lucrăm. Atunci va fi necesară o politică extrem de ambiţioasă”. Marea problemă, pentru economista franco-americană, va consta în curînd în „redobîndirea încrederii”. Coincidenţa facă că Esther Duflo, care trăieşte la Boston, ar fi trebuit să vină acum în Franţa pentru a-şi lansa o carte cu un titlu premonitoriu, apărută la Editura Seuil: „Economie utilă pentru timpuri dificile”.

Spre deosebire de Esther Duflo, scriitorul francez Sylvain Tesson vede în globalizare marea eroare a umanităţii. El se exprimă în Le Figaro în termeni foarte de critici. „Ultra-globalizarea cyber-mercantilă va fi considerată de istoricii viitorului ca un episod efemer” spune Tesson. El denunţă „dogma” numărul unu a globalizării, faptul că totul trebuie să fie în mişcare. Personal apreciez în primul rînd stilul acestui autor care s-a remarcat cu cîteva cărţi de călătorii solitare şi de experienţe extreme, de exemplu un sejur în Siberia. Citez, din seria sa de săgeţi otrăvite îndreptate împotriva ideologilor globalizării: „O nouă dogmă se instituie: totul trebuie să fie în flux continuu, să se amestece fără încetare, fără bariere, fără frontiere. Dumnezeu este mişcare. Numai dacă circuli eşti bun. Dacă te instalezi undeva nu eşti bun. Nimeni nu mai trebuie să se pretindă ca fiind originar de undeva pentru că toţi suntem de pretutindeni. Cine se opune din punct de vedere intelectual acestei religii a fluxului continu este considerat un cîine.”

Sylvain Tesson regretă, evident, pierderile de vieţi omneşti provocate de Covid-19, dar în acelaşi timp nu-şi ascunde satisfacţia că maşinăria globalizării s-a oprit brusc întrucît un fir de nisip, un virus necunoscut, s-a strecurat între rotiţele ei.

Pentru a înţeleg ceea ce i se întîmplă acum umanităţii merită să mai răsfoim şi o carte intitulată „Lebăda neagră. Puterea imprevizibilului.” Scrisă de statisticianul americano-libanez Nassim Nicholas Taleb, apărută în Franţa în 2007, cartea este un best-seller mondial tradus în peste 30 de limbi. Teoria lebedei negre poate fi rezumată cam aşa: în decursul istoriei apar uneori evenimente imprevizivile, a căror probabilitate de a se derula este foarte mică, dar atunci cînd intervin au consecinţe enorme, excepţionale. Numele teoriei este dat de faptul că europenii au fost convinşi timp de sute de ani că toate lebedele sunt albe, pînă cînd au ajuns în Australia şi au descoperit că există şi lebede negre.

În ultimele decenii atentatele de pe 11 septembrie 2001 au avut, de exemplu, semnificaţia unei „lebede negre” care a perturbat mersul lumii. În general, ne explică Nassim Nicholas Taleb, lebăda neagră aduce cu ea o „previzibilitate retrospectivă”. Acum, de exemplu, sute şi sute de editorialişti precum şi alţi observatori ai lumii pretind că au prevăzut criza de astăzi şi că au lansat avertismente în acest sens. Nimeni nu a prevăzut însă ce formă concretă urma să aibă elementul perturbator, adică „lebăda neagră”, adică firul de nisip imprevizibil care a blocat cea mai sofisticată, vastă şi dinamică maşinărie economică şi civilizaţională inventată pînă acum de specia umană.