Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa, a treia săptămînă de carantină şi acumularea de critici

gimnaziu.jpg

Sală de sport transformată în centru de consultaţii la Taverny, lîngă Paris.
Sală de sport transformată în centru de consultaţii la Taverny, lîngă Paris.
Image source: 
France 24

Franţa intră în a treia săptămînă de carantină în contextul pandemiei de coronavirus, iar specialiştii spun că momentul de paroxism al crizei va fi în aceste zile. Executivul îşi concentrează eforturile pentru multiplicarea capacităţilor de reanimare şi a numărului de teste practicate zilnic. Un miliard de măşti sanitare comandate în China ar trebui în mod normal să fie distribuite treptat în spitale, farmacii şi persoanelor vulnerabile. În paralel, însă, executivul se află sub tirul a numeroase critici legate de modul în care a gestionat criza.

Înainte de epidemie, Franţa dispunea în diverse spitale şi clinici de 5000 de paturi de reanimare. Acum, obiectivul declarat al executivului este de a crea cel puţin 14 500 de astfel de echipamente. Lucrurile nu sunt simple întrucît în paralel trebuie recrutat şi personal specializat, cel puţin două infirmiere pentru cinci pacienţi, plus prezenţa unui medic specialist 24 de ore din 24.

 

Duminică 29 martie a aterizat pe aeroportul de la Roissy, la Paris, un prim avion cargou cu o sută de tone de material medical preum şi cu cinci milioane de măşti provenind din China. Este doar începutul unui pod aerian între cele două ţări. Sîmbăta trecută Ministerul Sănătăţii din Franţa a anunţat că în săptămînile şi lunile viitoare China va trimite peste un miliard de măşti.

 

Franţa are nevoie cam de 40 de milioane de măşti pe săptămînă dar nu poate produce cu capacităţile ei decît 8 milioane pe săptămînă. Toate privirile sunt deci îndreptate spre China, care a devenit acum un fel de frunizor mondial de tehnologie pentru combaterea coronavirusului, după ce tot ea a infectat întreaga umanitate. Mobilizarea Chinei pentru producţia de măşti este, însă, impresionantă, iar unii comentatori se întreabă care alte ţări, cu excepţia Statelor Unite, s-ar fi putut mobiliza într-un mod atît de spectaculos.

 

Uzinele din China produc în prezent cam 110 milioane de măşti pe zi, de 12 ori mai mult ca înainte de apariţia acestui inamic mondial numărul unu numit Covid-19. În jur de 4000 de intreprinderi chineze fabrică măşti sanitare şi chirurgicale de diferite tipuri. Numeroase intreprinderi s-au reconvertit în producţia de măşti, printre ele şi mari firme specializate în electronică sau automobile.

 

În acest context continuă să se acumuleze criticile formulate la adresa acţiunii executivului în Franţa. De fapt, francezii au o dublă atitudine. Pe de o parte acceptă carantina şi restrîngerea libertăţilor, pe de altă parte ei vor să rămînă vigilenţi pentru ca aceste restricţii să nu devină un virus susceptibil să afecteze democraţia. Francezii îşi amintesc în acelaşi timp cît de mult s-a discutat în ultimii doi ani despre sectorul sănătăţii, supus unor reduceri bugetare şi de personal. De nenumărate ori au manifestat în ultimii ani infirmierii şi alte categorii medicale avertizînd că sistemul sanitar francez riscă să facă implozie. Anul trecut, de exemplu, pe 30 noiembrie, personalului medical arbora o pancardă cu următorul slogan: Spitalul public în urgenţă vitală.

 

La ora aceea, însă, prevala logica economiilor. Acum statul nu se mai uită la bani, oferă prime pentru cei care combat virusul în prima linie, cere ajutorul medicilor pensionari şi al studenţilor, este dispus să plătească pe toată lumea numai să poată fi frînată epidemia. Această trecere, practic de la o zi la alta, de la o logică de economie severă la largheţe nelimitată începe să deranjeze, să suscite întrebări, critici, chiar dezgust.

 

Şi o idee luminoasă se impune treptat: în nici un caz, pe viitor, un sector vital precum sănătatea nu trebuie lăsat să fie aspirat de logica capitalistă, a economiei de piaţă şi a competiţiei ultra-liberale. Este una din lecţiile acestei crize. Nu cred, personal, că în anii viitori vor mai exista, în Franţa, lideri politici care să îndrăznească să spună că statul trebuie să facă economii închizînd unele spitale sau unele secţii, şi reducînd numărul de profesionişti din domeniul medical.