Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Opinii: responsabilitatea morală şi juridică a Chinei în urma epidemiei

capture_decran_2020-04-14_a_17.35.56.png

Stand cu carne de cîine la cel mai celebru festival al cărnii de cîine din China, Yulin, 21 iunie 2016.
Stand cu carne de cîine la cel mai celebru festival al cărnii de cîine din China, Yulin, 21 iunie 2016.
Image source: 
REUTERS/Kim Kyung-Hoon/File photo

China ar trebui să acorde „compensaţii financiare” ţărilor afectate de pandemie. Este ceea ce afirmă, în cotidianul Le Figaro, jurnalistul specialist în geopolitică Renaud Girard. El nu este singurul care susţine că autorităţile chineze trebuie să-şi asume responsabilitatea dezastrului economic global provocat de virusul apărut la Wuhan.

Într-un fel sau altul, mai direct, mai cu jumătate de gură, mai prin aluzii, numeroase voci susţin în prezent că lucrurile nu pot rămîne aşa, altfel spus, nu se poate ca toată planeta să accepte ca pe un fapt normal apariţia şi propagarea respectivului virus. Există nişte vinovăţii, şi ele se cer identificate. Există vinovăţii colective, întrucît Occidentul s-a lăsat antrenat într-o globalizare fără limite, dar şi vinovăţii specifice.

Un cardinal birman, Charles Bo, cunoscut în lumea catolică pentru faptul că spune deseori fără teamă lucrurilor pe nume, s-a referit recent, pe data de 4 aprilie, la „responsabilitatea morală” a Chinei. El ridică deschis şi problema despăgubirilor sau a compensaţiilor afirmînd că autorităţile de la Pekin, întrucît au recurs la minciuna de stat, sunt, din punct de vedere legal, vinovate de acest dezastru. Declaraţiile cardinalului sunt realuate de cotidianul catolic La Croix, şi redate pe larg. "Toate naţiunile ar trebui să aibă ca fundamente solide şi sigure adevărul şi libertatea", mai spune cardinalul. Şi tot el precizează că nu poporul chinez este vinovat de propagarea virusului, ci Partidul Comunist Chinez întrucît a gestionat în mod „inuman şi iresponsabil” epidemia devenită pandemie.

Jurnalistul Michel Richard evocă şi el, în revista Le Point, din punct de vedere juridic, responsabilitatea chineză. Citez din articolul său: „Dacă ar exista un Tribunal penal internaţional adecvat, ar trebui să dăm în judecată fără întîrziere China cu următoarele capete de acuzare: atentat la sănătatea modială, sau crimă de război sanitară.” În dosarul penal al unui astfel de proces ar urma să figureze, printre altele, faptul că autorităţile chineze au tergiversat timp de o lună înainte de a declara, pe 31 decembrie anul trecut, la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, existenţa noului virus.  Lucid, Michel Richard se mai întreabă: dar cine ar putea avea curajul să condamne China? Procurorii francezi, şi alţii, se derobează, le este frică deşi dosarul penal al responsabilităţii chineze este „greu şi copleşitor”, mai scrie Michel Richard.

În cotidianul Le Figaro, geopoliticianul Renaud Girard scrie următoarele: „Preşedintele chinez Xi Jinping, promovîndu-şi proiectul faraonic al noilor drumuri ale mătăsii, ne-a promis un scenariu în virtutea căruia toţi am fi urmat să fim cîştigători. Ori, globalizarea în stil chinezesc se manifestă astăzi printr-o catastrofă de amploare mondială întrucît Partidul Comunist Chinez a refuzat să ţină cont de nişte elemente sanitare şi epidemiologice cruciale, cunoscute de multă vreme. Ar fi deci legitim ca China să acorde compensaţii financiare ţărilor afectate de pandemie. Această nenorocire planetară ar fi o bună ocazie ca să introducem termenul juridic de responsabilitate internaţională.” Renaud Girard reaminteşte că în China funcţionează în continuare pieţe cu animale vii, domestice şi sălbatice, prezentate în condiţii de igienă respingătoare, sacrificate pe loc în faţa cumpărătorului. Încă din 2010 un mare medic epidemiolog chinez, Zhong Nanshan, a cerut închiderea acestor pieţe, dar autorităţile chineze nu au acţionat în consecinţă, mai spune Renaud Girard în articolul său.

Geopoliticianul francez nu este nici el naiv, ştie că puterea de la Pekin nu-şi va recunoaşte vina şi că nu va plăti îndemnizaţii, pentru că un astfel de gest ar fi sinucigaş pentru Partidul Comunist Chinez. Şi totuşi, numai aşa reputaţia internaţională a Chinei ar putea fi restabilită.

Şi în Statele Unite se vorbeşte despre responsabilitatea chineză, iar Donald Trump a încercat chiar să mediatizeze acest lucru rebotezînd virusul, din Covid-19 în „virus chinez” sau „virusul de la Wuhan”. China a protestat însă vehement faţă de aceşti termeni construiţi ca să indice clar responsabilitatea ei.

Oricum, nici transformarea Chinei într-un ţap ispăşitor ideal nu este acceptabilă din punct de vedere moral. Orbirea celor care şi-au delocalizat masiv industriile în China trebuie şi ea denunţată. Precum şi faptul că Occidentul s-a purtat cu mănuşi faţă de China, neîndrăznind să critice cu destulă forţă regimul autoritar chinez şi nici unele practici „culturale” sau comerciale chineze.

Atitudinea timorată a marilor democraţii, care au tăcut preferînd să încaseze cîştigurile comerţului cu China, trebuie pusă şi ea pe lista acuzaţiilor. Abia acum, cînd se văd dependenţi de măştile şi de medicamentele made in China mulţi lideri occidentali, inclusiv Emmanuel Macron, au revelaţia marilor erori comise. Aceste erori se traduc şi ele printr-un mare număr de morţi, prin oprirea economiei, a educaţiei, a vieţii normale. Şi aceste erori ale lumii democratice se cer traduse în faţa unui tribunal moral internaţional.