Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mărturia și sfaturile unei românce din Franța care s-a vindecat de Covid-19

img-20200428-wa0022.jpg

Laura Filitov tràieste de douà decenii în Franta. In luna martie, s-a îmbolnàvit de Covid-19 dar azi e vindecatà.
Laura Filitov tràieste de douà decenii în Franta. In luna martie, s-a îmbolnàvit de Covid-19 dar azi e vindecatà.

Vorbim mult în ultima vreme despre bolnavii de Covid-19 dar mai puțin despre cei care au fost bolnavi și s-au vindecat. In cele ce urmează vă propunem o mărturie, un interviu cu Laura Filitov. Românca, economistă de formație, azi directoare unui mare cabinet de consultanță internațională, este stabilită de două decenii în Franța. In urmă cu circa o lună, ea s-a îmbolnăvit de Covid-19. Cum a trecut prin această «experiență», cum a fost îngrijită la Paris, cum s-a implicat în activități asociative pentru România - a creat de exemplu un grup pentru a ajuta spitalele de acolo - aflați din interviul realizat de Vasile Damian. Pentru început însă, Laura Filitov revine asupra circumstanțelor în care a fost contaminată cu coronavirusul.

Laura FILITOV: Am aflat pe data de 20 martie. Atunci au apărut principalele simptome. Nu știu exact în ce moment am fost infectată, dar pe 20 martie am început brusc să simt anumite simptome, cum ar fi oboseală foarte mare, dificultăți respiratorii, tuse, dureri musculare. Cam toate au apărut într-un interval de 24 – 48 de ore. În clipa aceea deja se vorbea foarte mult în media. Aveam multe cazuri în Franța. Am solicitat o teleconsultație. Medicii deja primiseră recomandarea de a nu mai consulta fizic. Am cerut o teleconsultație prin intermediul unui număr care mi s-a pus la dispoziție de către compania la care lucrez. Am sunat și în urma unui chestionar a fost dat primul diagnostic. 

Vasile DAMIAN: Care au fost primele măsuri pe care le-ați luat acasă? Știu că aveți o familie. Aveți un soț care s-a îmbolnăvit și el. Aveți o fetiță. Ce ați făcut ca să îi protejați?

L.F: Măsurile de siguranță la domiciliu sunt complexe, mai ales că locuim într-un apartament. În primul și în primul rând, am purtat mască acasă. Am încercat să dezinfectez bucătăria și alte spații comune. Cel mai greu mi-a fost să păstrez distanța față de familie și mai ales față de fetița mea. Copiii la vârsta aceasta nu înțeleg neapărat de ce nu pot să își ia părinții în brațe. 

V.D: Nu ați fost spitalizată, dar așa cum ați menționat, ați fost în contact cu medicii prin videoconsulații. Cum vi se pare că a funcționat sistemul de sănătate în Franța? V-a fost frică că nu o să fiți bine îngrijită? Ați avut o angoasă?

L.F: Într-adevăr, această anxietate este foarte importantă, pregnantă. Nu sunt singura persoană care a resimțit acest lucru. În media s-au vehiculat foarte multe mesaje legate de capacitățile reduse ale spitalelor, de problemele de la urgențe și disponibilitatea și îngrijorarea medicilor văzând că acest număr a crescut foarte mult. Personal, eu am fost sfătuită de mai mulți doctori. Am fost foarte bine înconjurată. Am avut o monitorizare medicală zilnică, în primul rând din partea medicului de familie. El m-a sfătuit, în limita posibilului, să nu ajung la spital, să nu sun la acel număr de urgențe și să îmi verific singură pulsul, să fac anumite exerciții de respirație la domiciliu și să urmez un tratament foarte riguros la domiciliu. Am preferat această soluție.

V.D: În ce stare sunteți azi, la 5 săptămâni după ce ați fost diagnosticată? Puteți spune că sunteți vindecată sau în convalescență?

L.F: Sunt în convalescență. Acest virus poate avea diferite forme, după cum știm bine. Pentru forma pe care am avut-o eu durata de convalescență este foarte mică. Durata bolii simptomatice este de trei săptămâni, de 21 de zile. Se estimează că durata convalescenței ar fi minim egală cu durata simptomelor. Eu acum sunt cam spre sfârșitul convalescenței. În continuare mă simt obosită. Am și anumite momente în care am dificultati respiratorii, am facut dealtfel si un scanner pentru a mă asigura că nu sunt sechele și riscuri si nu sunt dar recuperez încet. E foarte lung. 

V.D: V-ați reluat lucru, cel puțin parțial, lucrul de acasă?

L.F: Lucrez la distanță. Deocamdată lucrez mai puțin. De săptămâna viitoare mă voi întoarce 100%. Lucrez la distanță, dar a fost o perioadă benefică pentru alte proiecte, mai ales unele asociative pe care am putut să le inițiez cu un grup de lucru pentru a sprijini spitalele din România. Este un grup de experti care ne-am mobilizat în acea perioadă. Într-adevăr, am lucrat pe alt tip de proiecte. Importantă era dinamica și am continuat să am activitate.

V.D: Ați evocat proiectele pentru România. Ați lansat foarte devreme, de îndată ce ați fost infectată, pe la mijlocul – sfârșitul lunii martie, un apel video în care apăreți dumneavoastră și alți români din diasporă, din Spania, Italia, Belgia. De ce ați simțit nevoia să lansați atunci acel apel românilor?

L.F: Franța fiind cu câteva săptămâni în avans față de România, noi am constatat aici anumite probleme la nivelul spitalelor, echipamentelor. Am luat rapid legătura cu ministerul sănătății și cu spitale din România pentru a face un inventar, pentru a vedea cum stau lucrurile acolo, pentru a anticipa o eventuală penurie. Atunci ne-am dat seama că este nevoie. Ne-am mobilizat. Mai existau încă echipamente în diferite țări. Am ajuns până și în Canada. Dar a fost complicat cu transporturile, cu autorizațiile. A trebuit acționat foarte repede. Mesajul nostru era adresat celor dragi de acasă. Știam că izolarea este extrem de impoortantă. Nu este ușor de înțeles faptul de a rămâne acasă. Dar știam că este măsura cea mai importantă. Asta a fost dorința noastră, de a transmite acel mesaj de responsabilizare a populației, de a respecta legea și regulile în vigoare pentru a anticipa eventualele probleme de suprasaturare a spitalelor.

 

Vezi aici apelul lansat de unii români din diaspora înainte de Paste:

 

Mărturia și sfaturile unei românce din Franța care s-a vindecat de Covid-19