Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa protestatară: slogane pe balcoane

capture_decran_2020-05-04_a_18.59.49.png

Image source: 
Martin Bureau, AFP

În context de epidemie, mecanismele democratice au avut de suferit în numeroase ţări, fiind uneori puse practic între paranteze. În Franţa sindicatele nu au putut manifesta pe data de Întîi Mai, dar vocile contestatare se fac auzite sub alte forme, de exemplu cea a pancartelor afişate la ferestre şi pe balcoane. Un veritabil nou fenomen social este pe cale de a se naşte.

În preajma zilei de Întîi Mai Partidul Comunist francez a lansat acest îndemn către simpatizanţii săi: exprimaţi-vă nemulţumirile prin texte şi slogane afişate la domiciliu. Cum francezii sunt în general foarte imaginativi, ei nu au ezitat prea mult iar în prezent în multe oraşe ale Franţei au apărut pe faţadele imobilelor, la ferestre şi la balcoane, pancarte cu texte dintre cele mai insolite.

 

S-ar părea că pentru moment acest tip de afişaj este tolerat, mai ales că manifestaţiile rămîn în continuare interzise. Pe Internet pot fi văzute numeroase fotografii din toată Franţa cu astfel de slogane, iar în unele regiuni, de exemplu în departamentul Die din sudul Franţei, s-au iniţiat şi concursuri pe tema: cea mai intersantă pancartă. Am selectat cîteve astfel de exemple pentru a le analiza.

 

Unele slogane au conotaţii injurioase la adresa executivului, ceea ce a suscitat reacţii din partea autorităţilor. De exemplu faţă de un text precum „Macronavirus, à quand la fin?” (Macronavirus, pe cînd sfîrşitul?).

 

Deseori autorii de slogane urbane au asociat criticile faţă de modul în care executivul a gestionat criza sanitară cu elogii aduse personalului medical. „Bani pentru social şi pentru spital, nu pentru capital” – se putea citi pe o astfel de pancartă. Sau: „Aplauze pentru medici, nu pentru guvern.”

 

Sloganele anti-capitaliste nu lipsesc, evident, pe multe balcoane şi la multe ferestre. De genul: „Solidaritate împotriva virusului Covid-19, război împotriva virusului capitalismului”. Sau: „Să salvăm vieţi, nu economia”. Sau: „Nu veţi putea pune în carantină furia noastră pentru că suntem aici.”

 

Din enorma masă se astfel de lozinci, reflecţii şi strigăte de protest unele se detaşează net prin jocurile reuşite de cuvinte, prin subtilitatea, prin umorul sau prin poezia lor. Iată încă patru exemple: „Pas de retour à l’anormal.” Ceea ce am putea traduce prin: să nu ne întoarcem la anormalitate, deci la acel normal, la acea normalitate a societăţii de consum şi a capitalismului considerate de mulţi drept responsabile de apariţia coronavirusului.

 

Interesantă mi se pare şi lozinca: „Confiné, égalité, fraternité”. Aluzie la celebra deviză revoluţionară „Liberté, égalité, fraternité”, decît că „liberté” devine „confiné”, altfel spus carantinat.

 

Într-un registru mai poetic am dat de acest slogan: „Moins de travail, plus de temps-dresse”. În franceză cuvîntul tandreţe (tendresse) pare să încorporeze şi noţiunea de timp (temps), de unde frumuseţea sloganului care în româneşte ar da: Mai puţină muncă, mai mult timp pentru tandreţe.

 

În sfîrşit, am remarcat şi un slogan care este de-a dreptul un citat din poetul Jacques Prévert: Cînd adevărul nu este liber, libertatea nu este adevărată.