Un test de mare amploare începe de fapt în Franţa, şi numai printr-o mare responsabilitate individuală şi socială va putea fi învins virusul. Revenirea la normal nu se va putea face repede, ceea ce observă, de exemplu, cotidianul Libération care îşi deschide ediţia cu următorul titlu: „Retour à l’anormal” (Retur la anormal). Titlu inspirat pentru că în Franţa, ca şi în alte multe ţări de altfel, populaţia va trebui să accepte şi să se obişnuiască de fapt cu multe lucruri anormale. Acesta este cuvîntul adecvat pentru multe restricţii şi recomandări legate de distanţarea socială.

Citez din editorialul cotidianului Libération: „Sfîrşitul carantinei e departe de a fi un fel de sărbătoare. Mulţi îşi vor relua cursul normal al vieţii cu frica în sîn, frică de virus şi frică de şomaj. Dar carantina a demonstrat, dacă mai era nevoie, un adevăr fundamental: oameni sunt în mod iremediabil animale sociale. Ei trăiesc din schimburi, din partajare, din solidaritate. Individul solitar este un mit fără conţinut, destinul imobil al lui Diogene nu tentează decît o mică minoritate, toţi ceilalţi preferă mişcarea”.

Iată-ne de fapt în faţa unei mari dileme pentru perioada următoare, pentru că mişcarea, dacă devine iresponsabilă, ar putea provoca un nou val de contaminări. Executivul francez şi mediile de informare urmăresc cu mare atenţie în prezent ce se întîmplă în Germania, unde, după ieşire din carantină, în unele regiuni virusul a redevnit activ, sau în Coreea de Sud unde un singur individ contaminat, după o noapte petrecută în baruri, a infectat numeroase alte persoane. 

În Franţa pentru moment restaurantele, cafenelele şi barurile rămîn închise, dar se deschid librăriile şi unele muzee. Teritoriul Franţei este împărţit în două zone, una roşie (unde se află şi regiunea pariziană) cu mai mulţi contaminaţi, şi una verde, unde virusul a fost mai puţin prezent. Specialiştii avertizează însă că locuitorii din zona verde nu trebuie să se simtă în securitate, de altfel în ultimele 48 de ore au fost descoperite două focare de infecţie în zona verde.  

Săptămîna aceasta se redeschid şi şcolile, nu în totalitatea lor, doar clasele mici, cu enorme restricţii şi precauţii. Unii primari au refuzat însă să autorizeze redeschidrea şcolilor în localităţile lor, refuzînd de fapt să-şi asume responsabilitatea în caz de noi contaminări. Iar mulţi părinţi preferă să-şi ţină copiii acasă pînă cînd se mai clarifică lucrurile.

Nimeni nu poate şti deci cînd se va putea vorbi de o reală revenire la normal, poate doar în cazul în care oamenii de ştiinţă găsesc un vaccin împotriva virusului. Francezii par să fie, în majoritatea lor, nemulţumiţi de modul în care executivul de la Paris a gestionat criza. Pe ansamblul Europei ei sunt cei mai „severi” cu responsabilii lor politici, scrie cotidianul Le Figaro. Mai precis, 66 la sută dintre francezi consideră că preşedintele şi guvernul nu au fost destul de reactivi. Şi spaniolii au, cam în aceeaşi proporţie, o părere proastă despre cei care îi guvernează, iar în Marea Britanie 63 la sută dintre britanici îi reproşează lui Boris Johnson că nu a fost la înălţime, în ciuda faptului că şi el a trecut prin momente dificile fiind contaminat.

Să mai notăm că Franţa îşi menţine închise frontierele cu ţările europene pînă pe data de 15 iunie (cu excepţia unor cazuri de forţă majoră). Peste 22 500 de persoane rămîn spitalizate. În mijloacele de transport, în orele de vîrf, nu se poate circula decît cu o atestaţie de la locul de muncă, altfel este aplicată o amendă de 135 de euro. Orele de vîrf sunt între 6h30 şi 9h30 dimneaţa şi între orele 16 şi 19 seara. Masca sanitară devine obligatorie în mijloacele de transport, dar nu şi în alte spaţii publice.

Această criză va dura şi va genera numeroase transformări sociale, avertizează editorialiştii cotidianului Le Monde. Cum ieşirea din carantină permite reluarea filmărilor la multe seriale şi filme, unii scenarişti au şi anunţat că sunt nevoiţi să facă schimbări, să modifice de exemplu scenele în care personajele se sărută, se îmbrăţişează, se ating… Dacă umanitatea va fi obligată să trăiască multe decenii cu virusul, s-ar putea ca într-o bună zi o nouă generaţie de spectatori să califice drept oribile şi dezgustătoare vechile filme. Cînd Hugh Grant o sărută pe Julia Roberts în „Noting Hill”, fără mască de protecţie, incredibil, ce scenă îngrozitoare, primitivă şi periculoasă!