Festivalul de la Avignon, secţiunea OFF: criza sanitară este o şansă pentru renaşterea manifestării

O catastrofă pentru unii, o şansă de regenerare pentru alţii, aşa am putea defini pe scurt anularea ediţiei de anul acesta a festivalului considerat „cel mai mare din lume”. Dacă în urmă cu cîteva decenii el avea o dimensiune artistică respectabilă, între timp a devenit o gigantică piaţă de teatru în care criteriile artistice au fost înlocuite de cele comerciale. Tot felul de „rechini” ai industriei de divertisment au creat spaţii de joc la Avignon pe care le închiriază cu sume enorme companiilor dorind să-şi prezinte producţiile în Cetatea Papilor. Prea multe companii de amatori au invadat deasemenea festivalul, precum şi altele prezintînd spectacole îndoielnice, venind din sfera televiziunii, de tip stand-up comedy.

Dintr-un festival de teatru animat de spiritul avangardei, care se dorea o alternativă la cultura oficială, cum era în anii 60 şi 70 ai secolului trecut, secţiunea OFF de la Avignon a devenit o junglă, un babilon, o expresie a mercantilităţii şi al subculturii. În ciuda faptului că unele teatre şi companii şi-au păstrat demnitatea artistică şi au continuat să prezinte spectacole de calitate, oraşul a devenit un loc al speculaţiei comerciale.

Cifra de afaceri este imensă, între 15 şi 20 de milioane de euro. Unii proprietari de săli de spectacole trăiesc de fapt bine merci tot anul din închirierea timp de trei săptămîni a spaţiilor de joc. Sigur, oraşul are de cîştigat în timpul festivalului: restaurantele sunt pline, hotelurile afişează complet, localnicii pleacă şi îşi închiriază apartamentele companiilor înscrise în program şi iubitorilor de teatru care fac anual un pelerinaj masiv la Avignon. Numeroase companii se ruinează şi se îndatorează însă venind să joace la Avignon.

În 2018 nouă companii de teatru profesioniste de la Avignon au creat o asociaţie numită Santinela care îşi propune să piloteze metamorfozarea festivalului şi mai ales să pună capăt derivelor sale comerciale. Printre altele, în anii viitori, se prevede renunţarea la afişe şi fiţuici publicitare, din motive de decenţă ecologică. Fiecare companie tipăreşte între 200 şi 2000 de afişe, ceea ce înseamnă pe o durată de trei săptămîni 300 000 de afişe în tot oraşul, echivalentul a 450 de arbori sacrificaţi. Cum să pretinzi că arta are şi o dimensiune militantă şi să comiţi în acelaşi timp o astfel de risipă? Intrebarea îşi va găsi răspunsul prin adoptarea afişajului electronic şi numeric.

Secţiunea OFF a festivalului de la Avignon agoniza de multă vreme şi încerca să iasă din condiţia comercială şi amatoristică. Criza sanitară, prin pauza obligatorie pe care o impune, poate favoriza, în mod paradoxal, renaşterea festivalului.