Planul de relansare a economiei europene: context complicat, naştere dificilă

Reamintesc, pentru a rezuma noua melodramă comunitară care se joacă în Europa, că pe data de 5 mai, Curtea Constituţională germană a dat un aviz defavorabil faţă de politica monetară a Băncii Centrale Europene, aceasta din urmă angajîndu-se în mecanismul de mutualizare a datoriilor. În termeni mai simpli putem spune că respectiva instanţă juridică germană refuză să accepte legislaţia europeană ca fiind prioritară în raport cu legislaţia germană. Ori, în acest caz, s-a terminat cu Europa. 

Economistul Philippe Simonnot afirmă însă în Le Monde că nici solicitările europenilor, care speră să poată ieşi din recesiune cu ajutor german, nu sunt integral justificate. „Trebuie să încetăm să mai spunem că Germania a profitat în mod neloial de moneda unică europeană euro. Germania ar fi dus-o mai bine dacă şi-ar fi conservat marca, şi s-ar putea  întoarce la moneda ei naţională dacă vocea Berlinului nu este ascultată în Europa”, avertizează Philippe Simonnot. Moneda unică, mai spune specialistul francez, a devenit astăzi un obstacol în faţa solidarităţii dintre Europa de nord şi Europa de sud, solidaritate necesară pe timp de pandemie. Din ce motiv este un obstacol? Citez din ce scrie Philippe Simonnot: „Întrucît aceste obscure mecanisme bancare şi financiare care fac ca miliardele anunţate de doamna Christine Lagarde să valseze în ritm tot mai rapid înseamnă în realitate că europenii din sud îi taxează pe contribuabilii din nord. Ceea ce suscită neîncredere şi scepticism”.

Lucrurile sunt de fapt foarte complicate, deşi Paolo Gentiloni, comisarul european însărcinat cu economia, declară în Le Figaro că această criză „reprezintă o oportunitate istorică pentru Uniunea Europeană”. În privinţa deciziei Curţii Constituţionale germane, Paolo Gentiloni afirmă că ea, în mod paradoxal, îi obligă acum pe europeni să reafirme două principii clare: caracterului prioritar pe care îl are Curtea de Justiţie europeană, precum şi independenţa Băncii Centrale Europe. Altfel spus, Curtea constituţională germană nu poate impieta asupra politicii Băncii centrale europene, iar în caz de litigiu juridic Curtea de justiţie europeană are ultimul cuvînt.

Într-un interviu publicat în cotidianul Libération, franco-germanul Daniel Cohn-Bendit, fost euro-deputat ecologist, declară următoarele: „Dacă Europa se va prăbuşi, acest fapt va echivala cu o sinucidere germană”. Din punctul său de vedere Curtea constituţională germană (sau Curtea de la Karlsruhe cum i se mai spune) dă dovadă de o „periculoasă aroganţă” atunci cînd contrazice Banca Centrală Europeană şi Curtea de Justiţie Europeană, şi mai ales cînd afirmă primordialitatea dreptului naţional faţă de dreptul european.

Dincolo de această polemică şi de toate aceste subtilităţi juridice, marea întrebare este astăzi dacă Europa începe sau nu să iasă din inerţie şi să-şi relanseze maşina economică. Paolo Gentiloni se referă în interviul său la mai multe sectoare sinistrate, primul dintre ele fiind turismul. Pe anul 2020 sectorul turistic în Europa riscă să afişeze un recul de 40 la sută. Iar francezul Thierry Breton, comisar pentru piaţa internă, consideră că 20 la sută din planul european de relansare economică ar trebui să meargă spre salvarea sectorului turistic.

Uniunea Europeană este confruntată în prezent cu cea mai mare criză economică din istoria sa, spun specialiştii. Iar fără solidaritate depăşirea crizei nu este posibilă. Într-un articol apărut în Le Monde, Elisabeth Guigou, fostă ministră a afacerilor europene, arată că Uniunea Europeană, pentru a supravieţui, trebuie să-şi regăsească spiritul care exista după căderea nazismului. Niciodată nu a fost mai plin de miez o anumită teorie a haosului. Una din variantele ei sună astfel următoarea: un fluture care bate din aripi în China poate provoca un taifun în celălalt capăt al lumii.