Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza sanitară şi criza a trei organisme internaţionale: OMS, OMC şi ONU

capture_decran_2020-05-18_a_17.00.21.png

Directorul general al OMS, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus
Directorul general al OMS, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus
Image source: 
REUTERS/Denis Balibouse/File Photo

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, căreia i se aduc numeroase critici în contextul actualei crize sanitare, îşi ţine pentru prima dată adunarea mondială sub formă de teleconferinţă, luni 18 şi marţi 19 mai. Ea va examina în primul rînd o rezoluţie iniţiată de Uniunea Europeană în privinţa luptei împotriva virusului Covid-19. Pandemia a perturbat total economia planetară precum şi codurile civilizaţionale de pînă acum, iar numeroşi responsabili politici şi editorialişti consideră că a venit şi momentul refondării ordinii internaţionale.

Cel puţin trei organizaţii internaţionale sunt în prezent în situaţia de a constata că nu au fost la înălţimea situaţiei în acest context dificil: Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Fiecare dintre ele se află de fapt în criză, deşi nu toate trei din aceleaşi cauze.

Cea mai criticată, întrucît s-a aflat în prima linie a şocului sanitar, este Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ei i se reproşează că s-a lăsat treptat dominată de China, ba chiar că este înfeudată Chinei. Se mai spune că OMS ar fi temporizat în momentul apariţiei noului virus, şi că a lansat alertele internaţionale în funcţie de agenda sanitară şi politică a Chinei. Altfel spus, doar cînd chinezii ar fi decis că lucrurile sunt serioase, ba chiar grave, Organizaţia Mondială a Sănătăţii ar fi tras şi semnalul de alarmă internaţional. În orice caz, faptul că preşedintele Donald Trump a decis să sisteze contribuţia americană la bugetul organizaţiei este un indicator al disfuncţionalităţilor. Deşi gesticulaţia lui Donald Trump este deseori incoerentă, motivată de pulsiuni mediatice sau de interese electorale.

Miza discuţiilor din aceste zile în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii poate fi rezumată într-o frază: accesul tuturor ţărilor şi a tuturor locuitorilor planetei la tehnologiile medicale şi la tratamentele necesare pentru eradicarea pandemiei. La iniţiativa Franţei a Germaniei şi a Finlandei, la sfîrşitul lunii martie a fost redactat un prim proiect de rezoluţie în acest sens. El întruneşte sprijinul Uniunii Europene precum şi a cel puţin o sută de ţări de pe glob, printre care Marea Britanie, Australia, Rusia, India, Japonia, Canada, Coreea de sud. Toată lumea ştie că în prezent există un fel de cursă planetară în vederea găsirii unui vaccin. Ceea ce doresc respectivele ţări care sprijină această rezoluţie este ca vaccinul, odată descoperit, să devină un fel de bun public, un bun comun al întregii umanităţi, şi nu o sursă gigantică de  profit pentru un laborator sau un mare grup farmaceutic. Rezoluţia echivalează deci cu o pledoarie pentru ieşirea din logica capitalistă, a competiţiei, a profitului şi a indivudualismului, în favoarea unui gest care să onoreze ideea de altruism, de umanism, de responsabilitate colectivă…

Ceea cea nu înseamnă însă că Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu iese profund şubrezită din această criză, şi că întregul ei eşafodaj nu trebuie regîndit. Iar omul care o conduce, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus se află sub presiune în acest moment, multă lume îi cere demisia, reproşul cel mai mare care i se aduce este, cum spuneam mai sus, că ar fi acceptat un fel de tutelă a Chinei.

El nu a fost în orice caz „omul situaţiei”, şi din acest punct de vedere împărtăşeşte soarta brazilianului Roberto Azevêdo, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Roberto Azevêdo şi-a anunţat de altfel demisia săptămîna trecută. Motivul: fapul că nu a reuşit să impună, prin mecanismele organizaţiei, un cadru comercial de natură să aducă prosperitate pentru toţi.

O idee simplă a stat la baza Organizaţiei Mondiale a Comerţului: comerţul este sursă de bogăţie, trebuie însă încadrat de reguli astfel încît toată lumea să profite de acest miracol. Pe fondul războiului comercial care a izbucnit însă între Statele Unite şi China, relaţiile bilaterale încep să primeze din nou în dauna regulilor generale pentru toţi. Într-un articol din Le Monde apare acest diagnostic: comerţul mondial începe să fie dominat de legea celui mai puternic, iar organizaţia este puternic încercată în prezent de vînturile contrare globalizării care suflă pe planetă.

Creată în 1995 pentru a acompania marele elan al liberalizării schimburilor pe planetă, Organizaţia Mondială a Comerţului a venit şi cu această invenţie democratică fără precedent: un vot - o ţară. Ceea ce înseamnă că votul Statelor Unite cîntărea tot atît cît votul Nigerului, de exemplu. Intrarea Chinei, în 2001, în Organzaţia Mondială a Comerţului a tulburat însă apele, şi a suscitat tot mai multe nemulţumiri în Statele Unite… Si tot Statele Unite au blocat treptat mecanismul organizaţiei, de exemplu rolul său de arbitru în litigiile comerciale mondiale.

Închei prin a spune că nici Organizaţia Naţiunilor Unite nu afişează, în context de coronavirus, o stare de sănătate perfectă. Secretarul general al organizaţiei, Antonio Guterres, critică faptul că lipsa de coordonare planetară a luptei împotriva pandemiei a fost un factor agravant în cazul pandemiei. Si rămîne, de altfel, pentru că virusul este în continuare în expansiune. Pe de altă parte, ONU nu a strălucit prin vizibilitate şi iniţiative în acest context. Organizaţia Naţiunilor Unite este însă de mai multă vreme în stare de fragilitate şi de paralizie, iar actuala criză nu face decît să pună în lumină şi mai bine faptul că nu ţine pasul cu problemele, crizele şi urgenţele lumii contemporane.