Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


OMS în colimatorul lui Donald Trump pe fond de război economic cu China

capture_decran_2020-05-19_a_15.54.05.png

Preşedintele american Donald Trump în conferinţă de presă la Casa Albă pe data de 7 aprilie 2020.
Preşedintele american Donald Trump în conferinţă de presă la Casa Albă pe data de 7 aprilie 2020.
Image source: 
Kevin Lamarque / Reuters

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit în prezent un teren de luptă între Statele Unite şi China, ceea ce s-a văzut cu ocazia adunării mondiale a organizaţiei, desfăşurată prin video-conferinţă în cursul zilei de luni 18 şi de marţi 19 mai. Preşedintele chinez Xi Jinping a rostit în acest context un discurs pe care editorialiştii îl interpretează ca o dorinţă a Chinei de a lua leadership-ul planetar în domeniul sănătăţii. De partea sa preşedintele american Donald Trump lansează un ultimatum în direcţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii acordîndu-i un răgaz de 30 de zile pentru a ieşi de sub influenţa Chinei.

Asistăm într-adevăr la un nou episod al războiului rece şi al războiului economic dintre Statele Unite şi China. Reamintesc că Statele Unite contribuie anual cu sume cuprinse între 400 şi 500 de milioane de dolari pentru buna funcţionare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Contribuţia Chinei este de zece ori mai mică, în jur de 40 de milioane de dolari. Cum de ajuns însă China, în aceste condiţii, să controleze acest organism aflat sub egida ONU? Prin tenacitate, am putea spune, şi profitînd de tendinţele izolaţioniste afişate de Donald Trump. Mai precis, în ultimii ani, de cînd se află la putere Xi Jinping, China a înţeles cît de important este să-şi plaseze oamenii ei în posturile cheie ale diverselor organizaţii internaţionale. În felul acesta de fapt China îşi impune şi propriile ei reguli de funcţionare în viaţa internaţională, de la economie şi turism pînă la sport şi cultură.

Această strategie i-a luat de fapt prin surprindere pe occidentali. Multă vreme China a adoptat un profil modest în relaţiile internaţionale. Ceea ce i-a încurajat de altfel pe americani să transforme China într-un atelier al lumii, şi să creeze o interdependenţă economică fără precedent cu această ţară. Americanii, dar şi occidentalii în general, în urmă cu 25 de ani, şi-au spus cam aşa: ne trasferăm industriile în China unde mîna de lucru este ieftină, China ne lasă mînă liberă în ce preveşte leadership-ul planetar, iar noi vom avea o societate prosperă fără uzine, axată doar pe servicii, industrie de divertisment, invenţii şi inovaţii.

Treptat, însă, China a început să iasă din statutul de uzină a lumii şi şi-a afişat deschis obiectivul de a devenit prima putere economică, militară şi chiar culturală a lumii. Iar preşedintele Xi Jinping este reprezentantul prin excelenţă al acestui program asumat, afişat, aplicat.

China a mai avut abilitatea de a utiliza eficient arma sancţiunilor. Cum îndrăznea vreun lider internaţional să-l primească pe Dalai Lama, liderul în exil al tibetanilor, China decreta sancţiuni. Cum îndrăznea cineva să strîngă relaţiile cu Taiwanul, insulă pe care Beijing-ul o consideră parte integrantă a Chinei, respectivul era imediat sancţionat. Chiar şi pentru lucruri să le zicem minore, cum ar fi nişte proteste exprimate în Franţa pe traseul flăcării olimpice în 2008, cînd China a fost ţara organizatoare a Olimpiadei, au curs nişte sancţiuni.

În prezent însă Statele Unite contra-atacă şi Donald Trump pare decis să bareze aspiraţiile hegemonice ale Chinei. Putem spune că pandemia de coronavirus a fost picătura care a vărsat paharul, mai ales că în mod evident Organizaţia Mondială a Sănătăţii a acţionat, în toată această perioadă, primind ordine de la Beijing.

Preşedintele chinez Xi Jinping a acceptat, în principiu, deschiderea unei anchete internaţionale imparţiale pentru determinarea condiţiilor în care virusul a apărut la Wuhan şi s-a extins apoi în lume. Donald Trump însă doreşte mult mai mult: o refondare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe care o ameninţă că nu o va mai finanţa dacă nu adoptă reforme esenţiale în următoarele 30 de zile.

Cotidianul Le Monde citează din mesajul personal adresat de Donald Trump etiopianului Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Dacă imediat după izbucirea epidemiei la Wuhan experţii organizaţiei s-ar fi dus la faţa locului ca să ia măsuri pentru stoparea propagării virusului, poate că umanitatea nu s-ar afla acum într-o gravă criză economică, şi poate că nu ar fi murit pe glob peste 318 000 de persoane, dintre care 90 000 doar în Statele Unite.

Donald Trump are multe păcate şi agasează multă lume prin stilul său, dar în această ultimă privinţă este imposibil să nu fii de acord cu el. Le Monde mai citează un diplomat francez care spune „China, prin pionii pe care şi i-a plasat pe diverse paliere, este pe cale de a lua puterea la ONU”. A început oare o nouă globalizare, care de data aceasta ar putea fi chineză după ce prima a fost americană? Subiectul a devenit unul serios, după ce în urmă cu doar zece ani părea absurd.