Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Există oare, pe fond de euro-criză, şi euro-miracole?

capture_decran_2020-05-20_a_15.51.35.png

Preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelara germană Angela Merkel, videoconferinţă, 18 mai  2020.
Preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelara germană Angela Merkel, videoconferinţă, 18 mai, 2020.
Image source: 
Kay NIETFELD POOL/AFP

Iniţiativa franco-germană în favoarea unui plan de relansare  a economiei europene prin mutualizarea datoriilor este considerată de mulţi observatori ca un gest de solidaritate fără precedent. Unii comentatori recurg la termenul „euro-miracol”. Sigur, pentru moment planul franco-german nu este încă operaţional, este nevoie de acordul celorlalte ţări membre ale Uniunii Europene pentru instituirea mecanismului respectiv. În acelaşi timp s-ar putea ca să asistăm la un moment important, la un viraj în sens pozitiv al construcţiei europene.

Numeroase expresii au fost create în ultimii ani cu prefixul euro: eurobuisness, euromedia, euroscepticism, eurodeputat, eurobond, Eurostar, eurotunel, eurosimbol, Euroasia, eurosecuritate… Lista este mult mai lungă. Iar pe ea figurează şi acest termen, utilizat din cînd în cînd de comentatori, euromiracol. El revine acum în actualitate pentru că edificiul european era deja serios zdruncinat de Brexit, iar Covid-19 a venit să-i dea o lovitură în plus. Ori, iată, euromiracol, Franţa şi Germania, cărora diverşi editorialişti le anunţau deja divorţul, se mobilizează în ultima clipă pentru a propune un mecanism de solidaritate şi chiar mai mult, o perspectivă de mai mare integrare politică.

Ne aflăm oare doar în faţa unei gesticulaţii pe fond de criză, pentru ridicarea euromoralului? Sau ne aflăm în faţa unui euroelan veritabil de natură să hrănească eurosperanţa şi euroviitorul?

Este prea devreme să răspundem clar la aceste întrebări, dar cîteva certitudini tot avem. Este ceea ce afirmă de altfel în cotidianul Libération economistul Jean Pisani-Ferry, unul din colaboratiorii apropiaţi ai preşedintelui Macron la ora la care era candidat la prezidenţiale. În mod cert, Franţa şi Germania au înţeles împreună un lucru, şi anume că fără exemple clare de solidaritate din partea statelor europenii nu vor mai crede în construcţia europeană. Cert este şi faptul că doamna Merkel a acceptat în prezent ceea ce pentru ea, timp de mulţi ani, părea inacceptabil: un transfer de fonduri de la ţările cu economie solidă din nordul Europei spre ţările cu economie fragilizată din sud.

Pe de altă parte, Franţa şi Germania îşi reiau rolul de „motor al Europei” în primul rînd pentru că nu există altul. Iar dacă Franţa şi Germania nu ar face acest lucru ne-am trezi, spune tot economistul francez, cu o fragmentare periculoasă a Europei în trei blocuri: ţările din nord, ţările din sud şi ţările din est. Merită reţinută în acest sens o frază pronunţată de Emmanuel Macron la videoconferinţa de presă comună de luni: pentru orice mare pas pe care îl face Europa trebuie înainte de toate ca Franţa şi Germania să se pună de acord.

Citez din interviul acordat de Jean Pisani-Ferry: „Cînd funcţionează, cuplul franco-german devine un fel de spărgător de gheaţă al diviziunilor. Cum francezii şi germanii sunt destul de diferiţi, atunci cînd ei ajung la o înţelegere crează baza pentru un acord mai larg şi dau naştere la soluţii.” Jean Pisani-Ferry mai adaugă însă şi această observaţie: nu forţa îi face puternici pe francezi şi pe germani, ci inteligenţa.

Pentru a rezuma, am putea spune că Emmanuel Macron şi Angela Merkel au dat dovadă acum, după haosul din primele săptămîni ale epidemiei, de eurointeligenţă.

Mai rămîne acum ca pe euroterenul de joc să fie adoptate de către toţi regulile solidarităţii. Ori, după cum arată cotidianul Le Monde, în ce priveşte adoptarea acestui principiu, partida nu este deocamdată cîştigată. Olanda, Austria, Suedia şi Danemarca au respins propunerea franco-germană de acordare a unor ajutoare necondiţionate pentru ca unele state să-şi salveze diverse sectoare grav afectate de pandemie. Țările din nord spun de fapt cam aşa: de împrumutat, da, împrumutăm sumele necesare reconstrucţiei, în condiţii extrem de avantajoase, dar nu facem cadouri.

Subiectul însă rămîne deschis, dezbaterile vor continua, cei 27 urmează să se întîlnească la sfîrşitul lunii pentru consultări importante. Probabil că treptat ideea lansată de Franţa şi Germania, a unei redistribuiri bugetare în sînul Europei va continua să se nuanţeze, cu impunerea obligativităţii unor reforme în ţările beneficiare. Este ceea ce a afirmat deja ministru olandez al finanţelor: putem vorbi despre ajutoare, dar în acelaşi timp trebuie să vorbim şi despre reforme, mai pe scurt banii alocaţi statelor din sud trebuie condiţionaţi de adoptarea unor reforme. Nimic nu este deci simplu în Europa şi eurogîlceava va continua.