Telemunca: o soluţie pentru viitor sau o formă de regres social?

În Franţa, întrucît foarte mulţi salariaţi au fost în măsură să lucreze de acasă, telemunca a frînat creşterea şomajului şi a contribuit masiv la menţinerea parţială a activităţilor economice. Telemunca riscă să devină chiar un fenomen la modă. Numeroşi francezi îşi caută acum case la ţară, în ideea că ar putea lucra şi după dispariţia virusului în condiţii confortabile, departe de poluarea şi stresul din marile oraşe.

Socioloaga franco-israeliană Eva Illouz avertizează însă în cotidianul Libération că pe durate lungi telemunca poate fi contra-productivă din multe puncte de vedere, începînd cu unele aspecte… psihologice. Citez din analiza ei: „Munca la domiciliu dă iluzia libertăţii dar duce la o izolare socială prelungită. Iar privarea de activităţi sociale nu merge în sensul democraţiei.”

Deja, arată Eva Illouz, liberalismul economic a dus la o fragmentare a societăţii. Dacă vom transforma locuinţele în birouri, această atomizare se va accentua. Pentru multe intreprinderi telemunca este o sursă suplimentară de profit. Ele fac economii prin renunţarea la mii de metri pătraţi de birouri, şi descoperă că salariaţii rămîn la fel de eficienţi atunci cînd lucrează de acasă ca şi atunci cînd lucrează în birouri. Grupul Facebook, de exemplu, a decis, după experienţa carantinei, să promoveze mai mult telemunca. Dar nu contribuim oare, acceptînd masiv telemunca, la construirea unei lumi oarecum totalitare, amintind de romanul 1984 al lui George Orwell?

Citez din nou din reflecţiile Evei Illouz: „Telemunca este un mod de viaţă care se opune activităţilor politice şi sociale, activităţilor sindicale de exemplu. Dacă vrei să izolezi, să fragmentezi, să separi, telemunca este o metodă ideală în acest sens pentră că oamenii nu vor avea sentimentul că sunt dominaţi.”

Fără să vrea, cei care acceptă pentru lungi perioade telemunca, devin complicii unui sistem susceptibil să devină, treptat, tot mai inuman, impersonal şi anti-democratic. In acelaşi timp salariaţii care muncesc acasă se auto-dezarmează întrucît nu mai au contact cu autoritatea, cu puterea, cu patronii intreprinderilor, dar nici cu confraţii lor. Criza sanitară din ultimele două luni ne pune de fapt în faţa unor opţiuni: vom continua să fim salariaţi şi în acelaşi timp cetăţeni, sau vom deveni nişte roboţi uşor de manipulat, ba chiar şi de concediat tot prin metoda teleconferinţei, cum s-a întîmplat în Statele Unite?

Eva Illouz subliniază de altfel în interviul acordat cotidianului Libération că această criză sanitară a fost mană cerească pentru unii lideri care au profitat de ea ca să-şi întărească puterea, şi îi numeşte pe Viktor Orban în Ungaria, pe Benjamin Netaniahu în Israel, pe Recep Tayyip Erdogan în Turcia şi pe Al-Sissi în Egipt.